Prin intermediul Fundaţiei Comunitare din Galaţi, am avut oportunitatea de a cunoaşte un alt beneficiar al fondului de burse ce au ca scop prevenirea abandonului şcolar. De data acesta, am întâlnit un cavaler chipeş, ambiţios, optimist şi inteligent.
Relu Capotă are 16 ani şi este elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Dunărea”, la profilul ştiinţe sociale, unde a intrat cu media 8,46. Primeşte o bursă de suport din partea Fundaţiei Comunitare. A ajuns aici prin intermediul dirigintei care l-a susţinut necondiţionat şi nu în ultimul rând datorită mediei sale generale de 9,37, din şcoala generală.
Relu provine din comuna Cudalbi. Tânărul mai are o soră în vârstă de 10 ani şi un frate mai mare în vârstă de 18 ani. Cei trei locuiesc împreună cu tatăl, care îi îngrijeşte singur, deşi este bolnav. Din păcate, viaţa nu ţine cont de cât de buni sau ambiţioşi sunt oamenii. Soarta nu a fost deloc blândă cu Relu sau fraţii săi, trecând în urmă cu șase ani prin momentele destul de dificile pentru un copil. Mama lor i-a abandonat şi a plecat în Germania, când Relu avea doar şase ani.
În urmă cu un an, tatăl a fost diagnosticat cu leucemie şi nu poate munci. Prin urmare, singurele lor venituri lunare sunt pensia pe caz de boală, de numai 459 de lei.
„Părinţii mei sunt despărţiţi, iar noi am rămas cu tata. Am o relaţie foarte apropiată cu tatăl meu şi suntem cei mai buni prieteni. Acum, nu mă duc săptămânal acasă, având în vedere că un bilet de autobuz costă 10 lei. De fiecare dată când mă duc, fac tot posibilul să îi ajut cât mai mult”, ne mărturiseşte tânărul.
Cu toate greutăţile, sau tocmai în ciuda lor, Relu e hotărât să lupte până în pânzele albe, pentru a-şi împlini visul: „Îmi doresc foarte mult să devin un poliţist bun, care să pună mereu pe primul loc siguranţa oamenilor. În România este foarte greu, dar nu m-aş răzgândi niciodată. Oamenii au nevoie de ajutor şi vreau să îl pot oferi”.
În timpul liber, Relu joacă fotbal, se plimbă cu rolele, fiind pasionat de orice activitate sportivă şi face tot posibilul pentru a-şi ajuta tatăl.
„Câteodată dacă nu riscăm nu ştim dacă putem câştiga. Poate fi riscant, dar numai aşa veţi putea descoperi că oricând poţi găsi o cală să mergi mai departe. Lupţi mereu indiferent de ce îţi oferă viaţa”, vorbeşte el ca un filosof înnăscut, de fapt, un copil călit de o soartă prea dură.
