Un tăciune şi-un cărbune:/ Afrodito, ieşi din mare!... floarea-soarelui apune,/ floarea-soarelui răsare! Ieşi din mare cât mai ţine/ vremea asta foarte bună: azi şi mâine, oare cine/ mai urmează să apună? Niciodată nu se ştie/ cine (azi) va să răsară: sângele în păpădie/ stă să-ngheţe şi să moară, stă să moară cântu-n liră,/ cri(cuirea)-n greieri care bat în poartă şi se miră.../ mi se suie pe picioare!... Cine vine să întrebe/ de Orpheus ce mai face? Hade ...

Să dorm niţel... fiindcă, vorba aia, degeaba mă scol cu noaptea-n cap şi cu ziua la glezne, degeaba mă ridic pe oase la cântatul porumbacului haiduc, dacă nu-s bun de nimic, dacă plec şi risc să adorm în timpul mersului, nu? Sigur că da! Nu strică oleacă de somn profund, fără visuri! Somnul scuză mijloacele, linişteşte/organizează fizicul şi chimicul omenesc, dar aşează şi gărgăunii pe linia de start, pune şi imaginaţia pe calea cea dreaptă, deşi cărarea spre Dea ...

Fugi din Tartar şi du-te la mine n-ogradă, sub salcia plângătoare lângă fântână, pe volbura aerată de fluturi şcolari, care ştiu să rămână acolo, în Raiul cu stoluri de îngeri clasici şi cuibare în fiecare pom cu mere interzise, cu Făt-frumos mereu în clasa întâi şi cu Zmeu căutând prin manuscrise facerea cestei lumi şi a lumii celeilalte, facerea Veşniciei pline cu viaţă şi cu moarte! Fugi din Tartar şi du-te pe prispa lipită şi  mângâiată de braţele mam ...

Uite... mai sunt două ceasuri până se crapă de ziuă. Tata nu are ceas. Nici mama nu are. Nici eu nu am. Nici fratele meu, nici surorile mele. N-avem nici de perete, nici de masă, nici cu pendul. Nu avem nici un fel de ceas. Nici digital, nici de mână, nici clepsidră. Nici măcar din lemn nu avem. Nu mai zic din fier, din aur, din argint. Altfel spus, toţi suntem departe de orice instrument de control/măsurare a timpului. Însă asta nu însemnează că nu avem timp, că nu ne putem or ...

Moto: "Linia dreaptă este un cerc odihnindu-se" (Iolanda Cremene) Cred că pe aici trebuie să vină şi cred că aici trebuie să aştept... ştiu (tocmai de atunci) că numai acesta-i drumul cel mai drept dintre cea mai râvnită plecare şi cea mai nădăjduită sosire, dintre nimic şi tot, dintre tot şi nimic, dintre golul imens şi plinul subţire! Crede că pe acolo trebuie să mă duc şi crede că acolo trebuie să stea... ştie (tocmai de acum) că nu există, nu poate să existe ...

Da... negreşit, plec în zorii, când şarlele lui Lungu sunt mai lente, mai cu frică de stăpân, mai prietenoase! şi parcă şi timpu-i mai bun şi mai lung şi mai potrivit pentru scopul vârât de atâta vreme-n capul şi-n sufletul meu!... Da, exact când mama pleacă la prăşit tocmai pe Tâmpa, la dracu-n praznic, şi tata pleacă la săpat şanţuri tocmai în Tabără, adică tot la dracu-n praznic, plec şi eu să mă conving (o dată pentru totdeauna) ce face fata care stă sub te ...

Era cât pe ce să-mi aduc aminte cărarea strâmbă printre mari lanuri de cicoare şi volburi şi maci şi alte şi alte cuvinte minunate din viaţa mea întâmplătoare! Era cât pe ce să-mi aduc aminte cum alerg după tine pe cărarea nedreaptă şi nu te pot ajunge şi nu te pot prinde şi nu te pot vedea şi nu te pot iubi niciodată! Era cât pe ce să-mi aduc aminte fuga ta cu o carte de poezii tocmai până la marginea cuibarelor sfinte şi pline cu păsări cântătoare în limba ro ...

Sigur că da... mă duc aşa, ca şi cum mă aşteaptă pentru (dez)legare! chiar acum, în crucea nopţii mă duc! ştiu foarte bine cărarea până acolo!... dar trebuie să trec pe lângă stâna l-alde Lungu! şi au ăştia nişte câini mari cât nişte zimbri uitaţi pe Valea Zimbrului şi pe Dealul Ciorii! Nu-s flămânzi, că mănâncă toată ziua numai naturale, da-şi apără mioarele şi mioriţele, şi mieii şi mieluşeii, şi berbecii şi berbecuţii... îşi apără toate astea m ...

Şi iată ce aud dinspre fata cu tei, dinspre teiul cu fată: "Noaptea dansează striptis în petunii,/ începe (noaptea) dorul de pian.../ Dau un regat pentru Sonata Lunii,/ dau şi potcoava Calului Troian!// Cu ochii-mi goi, de patru Iliade/ vreau să cobor tristeţea din statui.../ Troia mă-nvaţă (astăzi) cum se cade,/ să nu ucid Sonata Nimănui!// Caut în sus şi-n jos (de-o viaţă caut)/ (în)depărtarea care-i şi va fi.../ Pe margini de vioară şi de flaut/ descântu-mi noaptea-n ...

Diezi afoni aiurea bat măsura, tăiş de coasă taie portative... Becari săraci seceră in(cultura) în cheia sol uscat de sugative! Recul mereu sedimentează piatră: sare în plus cămăşilor de stambă... Edecul trage doinele pe hartă: vor cruciadă fluturii de lampă! Surâs lătrat întâmpină la vamă prezentul pus pe cal de fefeleagă... Verbul pacific taie într-o samă neculci aduşi pedeştri la desagă! Cu verb egal tăişului de coasă înfig în coasta vremilor sudalme... Gl ...