(!) corabie cu pânze de păianjen
am fost în largul lacrimilor tale -
sare şi perle, sare şi sirene,
furtuni cuminţi şi valuri catedrale,
recife mov, adâncuri fără număr,
mister cât poate doamna poezie,
frumos cât ştie doar necunoscutul,
curat cât numai o femeie ştie (!)
(!) corabie umplută cu mătăsuri
am fost în largul sângelui de miră -
adeseori: gheţari, singurătate,
clocot şi puls şi somn de păsări-liră -
mai sus, chiar în strâmtoarea carotidă,
era să stric nişte furtuni banale,
dar am trecut - când am ajuns la gene,
m-am scufundat în lacrimile tale (!)