* Există un elev de clasa a patra din Galaţi care iubeşte matematica şi engleza, dar face în acelaşi timp fotbal şi judo, antrenamentele desfăşurându-se în aceeaşi zi * Îl cheamă Dragoş Bratu şi cu siguranţă vom mai auzi de el *
Chin? Nu, chimono
În echipa de 10-11 ani a Liceului cu Program Sportiv (aceşti copii învaţă la alte şcoli şi au ocazia de a trece la LPS abia din clasa a V-a) am găsit însă prototipul copilului anilor 2030.
Îl cheamă Dragoş Bratu, are zece ani şi jumătate şi, de la poeziile lui Mihai Eminescu, sare în decurs de numai câteva ore în echipamentul de fotbalist, apoi în chimonoul de judoka.
Adică pe acasă mai degrabă e musafir – pleacă dimineaţa şi ajunge seara, ca un muncitor care lucrează în schimburi, 12 cu 24 de ore. Şi face totul pentru că aşa vrea el, ne-a spus capul familiei Bratu.
„Dacă el aşa vrea…”
„Eu am făcut rugby şi am şi câţiva verişori care au practicat această disciplină. Am făcut 15 de ani de sport şi ştiu ce înseamnă. I-am spus băiatului să facă ce vrea şi a ales fotbalul, pe care-l practică de la şase ani”.
„De jumătate de an merge şi la judo, dar dacă mi-ar fi spus că e prea mult pentru el, nu-l mai lăsam”, precizează Sorin Bratu, şi el un caz atipic pentru că este concomitent patronul unei societăţi şi angajatul altei unităţi.
„Asta este, e criză şi trebuie să ne descurcăm, însă în programul băiatului nu mă bag. Am un cuvânt de spus doar atunci când este prea mult calculator”, adaugă fostul rugbist
În opinia lui un om organizat are timp de toate: „Asta îi tot explic lui Dragoş şi mă bucur că înţelege”.
Nu ştie ce va fi când va mai creşte
Bratu cel mic pare mai relaxat decât tatăl său. Şi vorbeşte ca din cărţi, spunând că nu încurcă fotbalul de la ora 14.00 cu judo-ul de la şapte seara.
„Nu ştiu ce aş vrea să fiu când o să mai cresc. Se poate să nu fiu nimic din cele două sporturi, dar ştiu că la şcoală îmi plac la nebunie matematica şi engleza”.
„La şcoală sunt respectat de colegi pentru că fac atâta sport”, se destăinuieşte Dragoş.
Părinţii îl consideră cel mai bun fotbalist dintre purtătorii de chimono şi judokanul-şef de pe terenul de fotbal.
„M-am săturat de vecinii care strigau că loveşte cu mingea în garaje, că face gălăgie în faţa blocului, ca să nu spun că nu mai aveam chef să-i bat pe cei care îi furau mingile”.
„I-am zis, băi frate, hai la sport în mod organizat”, justifică tatăl său implicarea atât de activă a „roboţelului” său în două discipline sportive.
