* Reveniţi în joc graţie golului marcat de Pena, elevii lui Dorinel Munteanu au ratat o mare şansă. Cu o doză de tupeu mai mare, ar fi putut pleca măcar cu un punct de pe „St. Jakob Park” din Basel
FC BASEL 1893 - OŢELUL GALAŢI 2-1 (1-0)
Meci disputat ieri-seară în Grupa C a Ligii Campionilor;
Stadionul „St. Jakob Park” din Basel - 30.126 de spectatori;
Au marcat: F. Frei 39’, A. Frei 84’ pen. / Pena 58’;
Cartonaşe galbene: Streller 35’, Huggel 52’, 87’ / Râpă 49’, Antal 90’, Grahovac 90’+3;
Cartonaşe roşii: Huggel 87’ / Sălăgeanu 82’;
Echipele utilizate:
BASEL: Sommer - Steinhofer, Abraham, Dragovici, Park - F. Frei (90’+4 Pak), Huggel, Cabral, G. Xhaka (78’ Zoua) - A. Frei (90’+1 Kovac), Streller. Antrenor: Thorsten Fink.
OŢELUL: Grahovac - Râpă, Perendija, Costin, Sălăgeanu - Filip (86’ Viglianti), Giurgiu - Antal, Ibeh, Ilie (89’ Frunză) - Pena (70’ Paraschiv). Antrenor: Dorinel Munteanu.
Au arbitrat: William Collum - Graham Chambers, Martin Cryans. Rezervă: Iain Rebertson Brines. Asistenţi adiţionali: Alan Muir, Stephen O’Reilly (toţi din Scoţia).
Ce emoţii la start!
Aproape patru luni au trecut de la câştigarea campionatului până la debutul în Champions League. Petrolul, Chiajna şi mai ales CFR-ul i-au tocit luciul trupei lui Dorinel Munteanu, dacă n-ar fi sosit o dată întrecerea starurilor nu ştiu dacă s-ar mai fi găsit vreo motivaţie după înnobilarea vitrinei micuţului club gălăţean cu două trofee. Dar a venit clipa inegalabilă. Pena şi Sălăgeanu îşi dau coate în autocar, de fapt îşi fac curaj, iar Costin priveşte sobru de sub costumul impecabil care nu lasă nicio cută. Dorinel îşi tot priveşte ceasul, iar mapa din mâna dreaptă aproape că i se topeşte. Tehnicianul Oţelului n-are nevoie de termometru, e febra aferentă Everestului, aşa cum la unison au botezat Liga bărbaţii de la Dunăre.
Ce-ar fi zis Porumboiu?
Primim foile de joc şi constatăm că Thorsten Fink, lipsit de perla Shaqiri, e mai uşor de citit decât Neamţul Galaţiului care îi lasă surprinzător pe bancă pe experimentaţii Frunză şi Paraschiv. Se aude şi imnul, averea simbolică a fiecărui fotbalist care are drum prin cea mai tare afacere a vreunui sport de echipă. Ai noştri sunt deja transpiraţi fără să fi făcut altceva decât cele 30 de minute de încălzire. Mai contează rezultatul după ce ai făcut cunoştinţă cu masa bogaţilor? Marile puteri ar zice că simplul act de prezenţă e o banalitate. După ce Giurgiu trimite cu milă o minge spre poartă doar din 7 metri, iar Basel ne vede careul abia prin minutul 12, zic şi „oţelarii” că e important şi insistă. Adrian Porumboiu, dacă i s-ar fi oferit ocazia de a intra în direct prin minutul 30, ar fi jurat că e blat, prea „ne lăsau elveţienii”. În Ligă însă cerealele au alt gust.
Se putea mai mult
Strategie sau numai atât poate gruparea din Ţara Cantoanelor? Pare prea moale, dar pică de nicăieri lovitura cu capul a lui Frei cel mic după o centrare din dreapta a lui Streller (39’). Şireţi şi în fotbal, nu numai în sistemul bancar băieţii ăştia. Speculanţi, dar trebuie să existe o breşă în apărarea romantică a gazdelor. Şi vine minutul 58, când Antal, omul căruia Divinitatea i-a oferit un chintal de plămâni, se încăpăţânează să nu paseze, trage tare şi respingerea în faţă a lui Sommer este penalizată în stil de mare atacant de Pena, „scăriţă” din 6 metri. Goool, dar lipseşte doza de tupeu care să îndolieze superba arenă din nord-vestul Elveţiei. În schimb, Streller este scăpat de apărarea roş-alb-albastră, scoate 11 metri în duelul cu Sălăgeanu, iar eliminarea fundaşului stânga este completată de golul din penalti al lui A. Frei (84’). Merge mai devreme la duşuri şi Huggel, pentru două „galbene”, dar Oţelul nu reuşeşte la start decât să marcheze un gol. Mare păcat!
