* Oţelul ştie să joace şi-n schimbul trei, după ce se culcă găinile * Pe un început de noapte (apropo, pe lângă faptul că instalaţia de nocturnă încă nu dă semne de dezmorţeală, cum e posibil să programezi un meci la ora 18.00, când peste numai două ore se întunecă?), doar ceafa cheală a lui Costin a făcut lumină *
OŢELUL GALAŢI – FC BRAŞOV 1-0 (0-0)
Stadionul „Oţelul” – 4.000 spectatori;
A marcat: Costin 89’;
Cartonaşe galbene: Costin 31’, Viglianti 32’, Sârghi 43’, Neagu 81’ / Oros 18’, 72’, Voicu 49’, Martinovici 60’, Cristescu 90’+3;
Cartonaşe roşii: Oros 72’, Rusu 75’;
Echipele utilizate:
OŢELUL: Grahovac – Râpă, Sârghi, Costin, Sălăgeanu – Neagu, Viglianti – Antal (63’ Iorga), Paraschiv, Ilie (90’+2 Petean) – Pena (80’ Elek). Antrenor: Dorinel Munteanu.
BRAŞOV: Mincă – Voicu, Rusu, Oros, Ionescu – Chipciu, Ilyeş, Cristescu, Williams (61’ Viveiros) – Hadnagy (79’ Bădoi), Martinovici (72’ Majernik). Antrenor: Daniel Isăilă.
Au arbitrat: Alexandru Tudor – asistat de Bogdan Velicu şi Andrei Constantinescu (toţi din Bucureşti). Rezervă: Daniel Decă (Brăila).
S-a văzut doar la TV
Cei care au rămas acasă, în fotolii, pot depune mărturie că bat câmpii: „Care întuneric, mă, s-a văzut perfect la televizor?!” După ce am văzut rezumatul partidei m-am întrebat pentru o secundă dacă nu cumva am fost la altă partidă pentru că ieri-seară, pe „Oţelul”, se aprinseseră brichetele şi vreo două-trei făclii.
„Mai aveam un pic şi jucam la lumina lumânării”, a avut timp să spună şi Dănuţ Oprea, gălăţeanul ajuns director tehnic la FC Braşov.
În epoca modernă a fotbalului nu ştim de existenţa vreunui meci care să se fi jucat după ce găinile şi-au spus „Tatăl Nostru” şi „Înger, Îngeraşul meu”. Nu, pentru că n-a existat niciodată instalaţie de nocturnă, iar emiţătoarele de cotcodac merg la nani exact în momentul instalării nopţii.
„Unde-s becurile, fraţilor?”
Tabela de marcaj, rotativele publicitare de pe margine şi cheliile lui Costin, Ilyeş şi Voicu. Acestea au fost singurele surse de lumină în ultima jumătate de oră a meciului.
Fanii din tribune – la început amuzaţi de ineditul situaţiei, apoi iritaţi că se chiorau ca să distingă evenimentele de pe teren – au strigat de multe ori „Unde-s becurile, fraţilor?” şi au aprins brichetele ca la concertele desfăşurate pe timp de noapte.
Evident, fotbalul a avut de suferit şi numai ceafa de câţiva lucşi a căpitanului „oţelar” Sergiu Costin a putut face lumină pe chipurile dunărenilor plătitori de bilete, care îşi pierduseră speranţa în victorie după ce Pena trimisese cu sete în peluză de pe punctul cu var (78’).
Tudor a dat afară doar păroşi
Ce să-i reproşezi atacantului roş-alb-albastru dacă în momentul executării loviturii de la 11 metri se schimbase banda publicitară din spatele porţii? În locul uneia albe, care ne îndemna să bem bere, venise rândul celei negre care ne trimitea la pariuri.
Beznă fiind, vârful a ratat, aşa cum nici portarul Mincă nu poate fi învinuit de primirea golului: ce naiba să vezi când pe străzile din Galaţi, şi nu pe arena din Ţiglina III, se aprinseseră neoanele? Ar mai fi ceva de spus: Tudor a eliminat doi braşoveni cu aproximativ un sfert de oră înainte de finiş, ambele decizii fiind corecte (al doilea galben la Oros pentru un fault la 17 metri şi roşu direct pentru henţul în careu al lui Rusu).
Să fi avut infraroşu „Brad Pitt”? Oricum, bucureşteanul a fost deştept: a dat afară doi băieţi cu păr, nu s-a atins de „sursele de lumină”.
