Gălățeanul Gabriel Manolache, profesor universitar la ”Dunărea de Jos”, fost selecționer al loturilor naționale de juniori, e de părere că este nevoie de suplimentarea finanțării la nivel de copii și juniori în orașul nostru.
- Cum evaluați sezonul de până acum făcut de Oțelul în prima ligă, după două promovări succesive?
- Parcursul Oțelului este de apreciat. N-ai cum să nu apreciezi o echipă, un grup, care a reușit să urce din Liga a III-a în primul eșalon. Și a făcut chiar față cu brio, prin coordonarea lui Dorinel Munteanu. Chiar dacă o parte dintre suporteri critică faptul că nu se află mai mulți gălățeni în primul ”unsprezece”, trebuie să înțelegem că o astfel de strategie se realizează în timp. Dorinel merită toate laudele pentru ceea ce a făcut la Oțelul până acum.
- Ce ar trebui să facă Oțelul pentru a reuși să-şi mărească numărul de jucători români din primul ”unsprezece”, dar în special de gălățeni?
- La Galați, marile performanțe au fost făcute întotdeauna cu nucleu de fotbaliști autohtoni, chiar dacă erau completări și cu sportivi din alte zone. Galațiul a avut tradiție în fotbal. A fost, ca ciclu de performanță, cam o dată la 10-15 ani câte o generație de anvergură pentru fotbalul gălățean. Este important când un jucător crește aici, apare o dorință mai mare de victorie. Cred că ar trebui ca Oțelul să respecte această tradiție. Noile reglementări ne duc spre acest deziderat. Inclusiv în fotbalul de la cel mai înalt nivel a început din nou să se pună preț pe aceste aspecte. Ne uităm la Arsenal, care la un moment dat n-avea niciun londonez în primul ”unsprezece”, niciun jucător important provenit din academia sa. Acum, Saka, poate cel mai important fotbalist al echipei, a fost împins de la spate și iată că le-a reușit. Mai au și alți jucători din propria academie care își găsesc locul în echipă. La fel e valabil la tot mai multe cluburi dintre cele mai mari.
E păcat că sunt regulamente care permit ca la Galați să nu fie niciun gălățean în primul ”unsprezece”. Dar aceste reglementări încep să se schimbe și pe la noi. Pe plan local avem nevoie de un puternic centru de copii și juniori. Ca să poți face acest lucru este nevoie de finanțare propice pentru această zonă. E vorba de cel puțin 200.000 de euro pe an pe care un club trebuie să îi aloce la copii și juniori. Sunt deja cluburi în România care au centre cu bugete și mai mari de 400.000 de euro.
- Din punctul de vedere al bazelor sportive, cât de necesar ar fi un stadion nou?
- Vorbeam în urmă cu câțiva ani, de când era echipa în Liga a III-a, că ne trebuie un nou stadion înainte de a ajunge Oțelul în prima divizie. Iată că echipa și-a făcut datoria și a ajuns pe prima scenă a fotbalului românesc, dar e nevoie și de un stadion nou acum. Ar însemna enorm de mult pentru fotbalul gălățean ca imagine, ca putere de atragere. Sunt mulți tineri pasionați de fotbal și de Oțelul, iar acest lucru trebuie să fie integrat corespunzător. Printr-un stadion nou la Galați și cu Oțelul la nivelul acesta de primă ligă, cu siguranță că s-ar face aici un pol de putere important.
