* La 23 de ani de la marea victorie cu Juventus Torino, actuala generaţie a clubului gălăţean a pupat reversul medaliei: diferenţa s-a făcut cam în acelaşi minut, tot din penalti, dar pentru adversari * N-a mai fost Ion Profir, ci Wayne Rooney, a doua lovitură de la 11 metri, din prelungiri, contând doar pentru statistici
Altfel de chelie, aceeaşi execuţie
Oţelul a reuşit marţi seară, în nebunia de pe Naţional Arena, să treacă fulgerător de la „mamă, ăştia ne dau multe” la „puteam totuşi să scoatem un egal”. Comparaţia cu acel meci din 1988, când Juventusul venea la fel de arogant în România, a stat în picioare până în minutul 64 al duelului de alaltăieri. Dar şi după golul marcat de Wayne Rooney, un Ion Profir cu altfel de chelie şi cu o execuţie la fel de hotărâtă de pe punctul cu var. A fost 0-0 la pauză şi atunci, dar şi acum, mioriticul David şi-a dat seama la un moment dat că l-ar putea lăsa în izmene pe Goliat şi de aici o luptă de câteva zeci de minute în care parcă orice ar fi fost posibil. Sălăgeanu şi Neagu erau la fel de greu de pronunţat precum Anghelinei şi Ralea de pe vremuri.
Zeii, în limuzine, nu în troleibuz
Soarta a făcut ca reîntâlnirea cu istoria să fie decisă tot de un penalti. Henţul lui Costin, o eroare nedreaptă pentru jocul curajos al gălăţenilor, i-a oferit golgheterului Rooney ocazia de a ţine zeii mai aproape de limuzine, decât de troleibuz. „Dacă şi acesta a fost un meci în care am fi meritat să pierdem, înseamnă că degeaba mai vorbim despre fotbal”, îşi spunea veteranul Sorin Frunză la intrarea spre vestiare. Era martorul unei imagini în oglindă a performanţei de acum 23 de ani. Oţelul ieşise la joc cu Manchester, aşa cum n-o făcuse în faţa Benficăi, dar acest aspect nu-i oferise decât posibilitatea de a puncta la impresia artistică. Peste ani nu va mai şti nimeni că Filip s-a înşurubat perfect în careul lor şi a tras peste, că Punosevac şi-a activat probabil ofsaidul carierei sau că acelaşi vârf din Serbia a dat cu „crosa” la o idee de ţintă.
Depăşiţi doar la posesie şi la goluri
Statistica meciului de la Bucureşti n-a mai fost la fel de hâdă ca după eşecul cu Benfica Lisabona. Oţelul a avut mai multe şuturi în afara cadrului porţii (6-4), chiar şi ofsaiduri, jumătăţi de penalti în fotbalul britanic (2-1), ofsaiduri (3-1), faulturi comise (20-11) şi chiar cartonaşe galbene (6-1). În schimb, a fost în plan secund la capitolul posesia mingii (37%-63%) şi, acolo unde era cel mai important, pe tabela de marcaj (0-2). Penaltiul din minutul 92, transformat de acelaşi Rooney, chiar nu-şi găseşte loc şi nici corespondent în comparaţia care a încercat să ne ţină de cald. Manchester va fi adversarul roş-alb-albaştrilor şi pe 2 noiembrie, dar şansele ca jocul din Marea Britanie să producă marea surpriză ţin de ficţiune şi de filme cu marţieni.
