Acuzaţiile sunt legate de transferul lui Arhire din 1999 în Coreea de Sud, pentru care Poohang ar fi plătit 700.000 de dolari, iar la clubul gălăţean au ajuns 150.000 de dolari * Dacă s-ar mai fi aşteptat doar trei luni, fotbalistul ar fi plecat liber de contract, iar Oţelul ar fi încasat nimica toată
Unul dintre cazurile pentru care s-au dictat condamnări în Dosarul Transferurilor este şi cel al trecerii lui Iulian Arhire de la Oţelul Galati la Pohang Steelers din Coreea de Sud, transfer care s-a realizat în martie 1999. În contabilitatea clubului Oţelul Galaţi figurează ca fiind primită pentru acest transfer suma de 150.000 de dolari, însă, conform datelor primite de procurori din Coreea de Sud, suma reală ar fi fost de 700.000 de dolari. Mihai Stoica, vicepreşedintele de atunci al clubului Oţelul şi preşedinte al secţiei de fotbal, în prezent managerul general al FC Steaua, a fost condamnat la patru ani cu executare şi interzicerea unor drepturi pentru trei ani, pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Frauda care i se impută este de peste o jumătate de milion de dolari.
Sentinţa nu este definitivă, cei implicaţi putând face recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la această hotărâre.
„Sunt condamnat pentru fapte ce nu există”
Mihai Stoica a comentat decizia Curţii de Apel pe contul său de Facebook, spunând că a fost condamnat pentru o faptă ce nu există: "Azi am aflat că până şi în meciul vieţii te pot dezavantaja arbitrii. Din neatenţie, din rea-voinţă, asta vom afla curând, dar pentru mine nu contează la ora asta. Contează că am primit mii de mesaje de încurajare, iar aceste gesturi din inimă sunt extrem de importante pentru un om care primeşte o astfel de veste”.
În urmă cu ani buni, la apariţia primelor acuzaţii în acest caz, Mihai Stoica susţinea că lucrurile stau invers, clubul Oţelul a fost avantajat, nu prejudiciat, încasând 150.000 de dolari pentru transferul lui Arhire în condiţiile în care impresarul Sică Puşcoci, cel care a intermediat tranzacţia, ar fi putut informa clubul coreean că peste trei luni jucătorul ar fi devenit liber şi aşa s-ar fi plătit doar „grila”.
Cel care a făcut obiectul acestui transfer, fostul fotbalist Iulian Arhire, ne-a declarat că în momentul semnării cu gruparea din Coreea de Sud era pe punctul de a mai aştepta trei luni pentru a se transfera la Dinamo ca jucător liber, aflând doar din presa coreeană despre faptul că suma reală de transfer ar fi mult mai mare decât auzise în ţară. „Eu nu ştiu exact sumele de transfer, niciun jucător nu asistă la negocieri decât atunci când este vorba de salariul său. Ce se discută între cluburi, nu ne priveşte. Am spus şi când am fost citat la DNA că, doar din cele auzite de prin presa coreeană, ar fi fost vorba de o sumă de transfer mai mare, dar nu ştiu nimic oficial, nimic exact. Transferul s-a făcut când eu eram în ultimele luni de contract. Dacă aş mai fi stat până în vară, aş fi plecat ca jucător liber, iar Oţelul ar fi încasat doar ce prevedea grila de formare, o sumă foarte mică, ceva în jur de 15.000 de dolari. În acel moment eram dorit de Dinamo, din vară, atunci când au plecat acolo Daniel Florea şi Daniel Rednic, dacă s-ar fi ajuns să plec împreună cu ei Oţelul ar fi luat tot numai grila”, a declarat Arhire.
