Strigătul fântânei (atlantic vals)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

vezi statuie în mişcare?!/ e a lui...fiindcă n-are
loc de vis şi loc de stare!/ care lui?! (ce întrebare!)...
cel sărac de tot şi toate/...(n-are nici măcar păcate!)...
are numai nişte zile,/ numai versuri termopile,
numai chire, chiraline,/ şi lavande, şi sulfine,
numai tare mult şi bine,/ oarecare, oarecine...
stele perpendiculare/ şi sintagme trafalgare,
şoapte de sirene fripte/ printre scylle şi caribde,
are chiar ce nu se ştie:/ loc de veci în ciocârlie!...
ş-are chiar ce nu se poate:/ imponderabilitate!
 
vezi statuie în mişcare?!/ el e: mort prin amânare,
viu prin şeherezadare,/ zeul des/fătării rare!...
oare cine, oare care,/ prin ce fel de întâmplare
l-ar putea întoarce unde/ muguresc prime secunde
şi scânceşte punctul? iată,/ primul tot cum se arată
a fi chiar ce-a fost să fie:/ loc de veci în ciocârlie,
loc de vis printre petunii,/ printre dangătele lunii,
sclavul drumului de care/ şi-al cireşelor amare!...
iar...din dealuri şi din vale/ vin vibraţii catedrale...
firii sale timp îngâne-i!/...este strigătul fântânei!

Citit 4182 ori Ultima modificare Marți, 05 Martie 2013 16:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.