* Victor Corduban activează la un club din Canada, fiind acceptat prin concurs printre redutabilii specialişti autohtoni
Povestirea de faţă îl are drept erou pe fostul hocheist gălăţean Victor Corduban. Mânat de mirajul depărtărilor şi animat de dorinţa de a prospecta cât mai multe zone necunoscute, tânărul gălăţean a ajuns tocmai în Canada. Acest lucru nu ar prezenta cine ştie ce cotă de interes dacă scopul pentru care a traversat Oceanul nu ar fi fost acela de a se ocupa de hochei. Un român să pătrundă în lumea acestui sport din ţara în care a fost inventat jocul cu pucul şi crosa, iată o ştire în stare să uimească multă lume. Şi, totuşi, a fost posibil şi este adevărat. Cu ajutorul unui fost coechipier, Victor a ajuns la Toronto, s-a prezentat la un concurs, la un club specializat, şi a reuşit. Aşa a ajuns antrenor în patria hocheiului, ţară care recent a cucerit medaliile de aur la Jocurile Olimpice de la Soci.
Victor Corduban provine dintr-o familie de sportivi, tatăl său – Octavian, şi el amator de drumeţii – părăsind oraşul Rădăuţi cu mulţi ani în urmă şi ajungând la Galaţi. Se întâmpla prin anii ’60, când în oraşul de la malul Dunării se puneau bazele unei echipe de hochei. Corduban senior ajunsese la Galaţi cu alţi jucători concitadini, dar şi însoţiţi de legendarul tehnician Ştefan Tomovic, iar în foarte scurt timp Dunărea Galaţi avea să devină o grupare importantă în lumea hocheiului.
Secundul unui canadian, la echipa naţională a României
Victor i-a călcat pe urme tatălui său, inclusiv în antrenorat. S-a iniţiat la grupele de copii, apoi a continuat etapa de juniorat la CSM Dunărea. Demonstrând certe calităţi, a fost recrutat de atotputernicul club din acele vremuri, Steaua, unde a făcut, cu adevărat, înaltă performanţă. A ajuns şi la echipa naţională, titular timp de şase sezoane, şi a continuat ca tehnician, fiind secundul selecţionerului canadian Tom Skinner la echipa naţională a României şi apoi director tehnic.
Dorinţa de a se autodepăşi, de a cunoaşte cât mai multe lucruri noi, l-a determinat să opteze pentru îndepărtata Canada. Şi se vede treaba că a ales momentul oportun, de vreme ce a ajuns antrenor într-o ţară în care străinii nu prea au şanse de reuşită în faţa specialiştilor autohtoni.
