* Interviu cu vedeta supercampionilor din partida de la Piatra-Neamţ * „Nu înţeleg de ce mă sună atâta lume, am dat gol cu Steaua, nu lui Real Madrid în finala Ligii Campionilor”, parează, cu modestie, „tunarul” lui Dorinel care în primăvara acestui an s-a gândit foarte serios să se despartă de clubul gălăţean *
Îi lipsea eficienţa
Laurenţiu Buş, un nume care până acum câteva luni nu spunea mare lucru. Până şi în cronicile meciului de alaltăieri era botezat „Sergiu”, după numele fratelui mai mic de la CFR Cluj.
Adus în vara anului trecut la Galaţi, deşi fusese acontat cu jumătate de an mai devreme (regulamentul nu-i permitea să bifeze minute oficiale la o a treia echipă) - mijlocaşul stânga de picior drept părea că este sufocat de presiunea Ligii I.
Calităţile-i de fotbalist erau evidente, dar îi lipsea eficienţa, motiv pentru care în turul campionatului precedent a prins doar 180 de minute pe teren: câte 45 de minute în două jocuri şi numai unul integral, în acel răvăşitor 0-4 de la Vaslui.
Zilele sale la Oţelul păreau numărate, însuşi eroul Galaţiului admiţând într-un interviu de excepţie că se pregătea de transfer.
„Cam mare tam-tam”
- Laurenţiu, de câte ori ţi-a sunat telefonul astăzi?
- Doamneee! (aproape iritat) E incredibil aşa ceva, aproape că mi s-a descărcat. Am primit zeci de telefoane, ceva greu de închipuit! Şi m-au sunat mulţi ziarişti să mă întrebe despre golul cu Steaua. Sincer? Se face cam mare tam-tam pentru un simplu şut la poartă.
- Totuşi, ai marcat pentru un 1-0 care vă mai aduce un trofeu în vitrina clubului. Nu ţi se pare important?
- N-am spus că nu este important, dar cred că se exagerează. Ce mare lucru s-a întâmplat? Am dat gol cu Steaua, nu cu Real Madrid în finala Ligii Campionilor. Doar mi-am făcut datoria pe teren. Am dat gol, e drept, dar la fel de uşor putea s-o facă un alt coleg din echipă.
„Speram să prind un minut pe teren”
- Eşti prea modest. Dorinel ţi-a sugerat să fii reţinut în declaraţii?
- Nu, dar toţi băieţii de la Oţelul suntem aşa. Nu trebuie să petrecem săptămâni în şir după meciul cu Steaua. Începe campionatul şi trebuie să rămânem la fel de concentraţi. Sezonul abia a început.
- Credeai vreodată că poţi deveni cel mai bun om al Supercupei?
- Nu visam aşa ceva, nici nu mă aşteptam. Îmi doream însă foarte mult şi acest trofeu. Nici nu ştiam că voi fi titular şi speram să prind măcar un minut pe teren, dar dacă Munti a avut încredere în mine şi m-a trimit pe gazon din primul minut, îi mulţumesc.
„Am vrut să plec, dar nu m-au lăsat”
- Povesteşte-ne despre golul de duminică seară!
- Am primit mingea de la John (Ibeh), am accelerat pe stânga, am intrat uşor în centru şi am trimis la colţul lung. Dedic această reuşită familiei, colegilor şi tuturor suporterilor acestei echipe!
- Puţină lume ştie că ai fost aproape de plecarea de la Oţelul…
- Da, nu mă ascund. Jucam foarte puţin şi mi-am dorit să plec, dar mă bucur enorm de mult că nu s-a mai întâmplat acest lucru. De vreme ce nu prindeam echipa, era firesc să merg în altă parte pentru a juca. Îi făceam un bine şi echipei, dar nu mi s-a dat drumul să mă transfer. Mi s-a dat drumul pe teren şi le mulţumesc tuturor! Acum nici eu nu vreau să mai plec de la Oţelul.
Laurenţiu Buş – carte de vizită
· pe 27 august va împlini 24 de ani;
· joacă la fel de bine pe posturile de mijlocaş stânga şi dreapta;
· a venit la Oţelul în vara anului 2010, după ce a mai jucat pe la Universitatea Cluj, Politehnica Timişoara şi Arieşul Turda;
· la actuala campioană a României a bifat 9 meciuri şi un gol în Liga I;
· cel de-al doilea gol al său la gruparea roş-alb-albastră a picat în Supercupa cu Steaua, el fiind declarat şi omul meciului;
· are un frate, Sergiu, la CFR Cluj, în vârstă de 19 ani.
