* Gălăţeanul Silviu Zinica, care face sport la nivel de amatori, a trecut linia de sosire după 1,9 kilometri de înot în mare, alţi 92 pe bicicletă şi 21,5 de alergare, totul în 10 ore şi 26 de minute de luptă cu limitele propriului organism
Cei care erau obişnuiţi să-l salute aproape zilnic pe „Alergătorul în roz de pe contrasens” n-au de ce să-şi facă griji, generate de absenţa acestuia în ultima vreme. Silviu Zinica, gălăţeanul care aleargă pe străzile oraşului din motive de „mişcare pentru sănătate”, expuse pe larg de „Viaţa liberă” în urmă cu trei luni, s-a întors teafăr „din iad”, aşa cum şi-a catalogat ultima experienţă ca practicant al sportului la nivel de „pentru mine, pentru propriul organism”.
Silviu Zinica, care pe străzile oraşului aleargă cu echipament roz, special pentru a atrage privirile semenilor şi a-i face astfel măcar să se gândească că ar trebui să-i urmeze exemplul, a trecut la un alt nivel, testându-şi limitele propriului organism într-o cursă infernală. A participat în weekendul trecut la un triatlon, la Elba (Italia), într-o cursă cu distanţe cuprinse între cea de la proba olimpică şi cea de la „IronMan”: 1,9 kilometri înot în mare, 92 km de ciclism şi apoi 21,5 km de alergare.
CITEŞTE ŞI: Alergătorul în roz de pe contrasens
„Nebuneala” l-a apucat în decembrie anul trecut, iar ideea de merge la un triatlon a prins rădăcini. Tot ce a făcut de atunci, de la alergat pe străzile Galaţiului, la crosurile umanitare din Grădina Publică sau semimaratonul de la Mărăşeşti, le-a considerat antrenamente pentru triatlon.
Partea frumoasă şi totodată tensionată a cursei din Italia o reprezintă finalul clasamentului. La astfel de concursuri, de altfel ca la toate maratoanele care se respectă, organizatorii impun o anumită limită de timp în care trebuie trecută linia de sosire. Silviu Zinica s-a încadrat perfect în respectiva limită: 10 ore şi 26 de minute, iar după el un singur alt concurent a mai apucat să treacă de sosire şi astfel să nu cadă din clasament.
Ce-i drept, a avut parte şi de toleranţa organizatorilor la prima probă, cea de înot. Trebuia să o termine în o oră şi 15 minute, a depăşit cu 12 minute, dar a fost lăsat să meargă mai departe de către oficialii impresionaţi de efortul şi ambiţia sa.
„Cam ultimul kilometru l-am înotat cu barca oficialilor lângă mine, gata să mă scoată din apă. Înotam prima dată atât de mult în mare, în curent, cu acel incomod costum de neopren, a fost infernal. M-au încurajat extraodinar din bărci, la fel ca DJ-ul pe de mal. O parte din asistenţă a intrat în apă, căutându-mi locul ideal pe unde să ies, unde să simt pământul sub picioare cât mai repede. O solidaritate impresionantă”, a povestit Silviu.
Numărul său de concurs a devenit astfel cunoscut, iar la ciclism „1073” a avut parte de sprijinul şi încurajările multor concurenţi experimentaţi.
Un alt moment critic a fost la semimaraton. Cu patru kilometri înainte de finiş, la ultimul punct de citire al „cipului” cu care era urmărit electronic în concurs, aparatura n-a funcţionat. „Singura variantă era ca arbitrul să transmită prin staţie celor de la linia de final că numărul 1073 a trecut de el. Dar nu mai aveam încredere, aşa că stewardul, care avea în jur de 60 de ani, a acceptat rugămintea mea şi a alergat alături de mine”, a istorisit Silviu Zinica.
S-a întors, iar cine nu-l întâlneşte alergând pe contrasens în oraş îl va putea încuraja pe 12 octombrie, la semimaratonul din Galaţi, de pe Faleză. E uşor de recunoscut după culoarea încălţămintei şi a căştilor: „Alergătorul în roz”.
