Alergătorul în roz de pe contrasens

Alergătorul în roz de pe contrasens

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
3 comentarii

* Gălăţeanul care parcurge săptămânal traseul unui semimaraton pe străzile oraşului mărturiseşte că şi-a „recâştigat viaţa” din momentul în care a revenit de la ţinuta la patru ace la sport


De ceva vreme, o apariţie uimitoare şi rară poate fi văzută pe străzile Galaţiului. O prezenţă ce întoarce capete şi stârneşte rumoare. Este Silviu Zinica (32 ani), care se descrie ca un fost "hamster de multinaţională", acum "un corporatist care îşi face foarte bine treaba, cu un stil riguros, dar şi cu bucuria de a lăsa ceva în urma mea, redescoperită prin sport".

Prima cursă organizată

A participat pentru prima oară într-o formă organizată, în Grădina Publică, la un cros caritabil organizat de un grup de alergători din oraş, acolo unde, într-un schimb de impresii, a observat că lumea încă este rigidă la ideea de a face mişcare în public, pe străzi de exemplu. "A  doua zi după cros, mi-am luat căştile roz, adidaşii roz, tricoul alb şi am alergat numai pe stradă, pe contrasens, ca să văd maşinile şi să nu risc să fiu acroşat din spare şi ca să fiu văzut".

A fost nevoie de un „click”

Schimbarea din viaţa lui Silviu nu a fost doar de mentalitate, ci şi de stil. Dacă în urmă cu câţiva ani spune că era un tip scorţos, riguros, sub tiparul corporatistului, acum este o persoană luminoasă, pasionată de ceea ce face şi mai creativă. "Acum doi ani, am realizat că tot universal meu se învârtea în jurul jobului, că nu mai aveam timp pentru familie, pentru propria persoană. În companiile multinaţionale, se ştie, presiunea este foarte mare, renunţi cam la tot, dar cel mai grav e că renunţi la tine. Nu mai aveam timp să citesc o carte, să îmi plimb fetiţele, să fiu eu", a spus Silviu.

Sport versus stres

Din acel moment, şi-a schimbat total stilul de viaţă. Are acelaşi job, acelaşi nivel de stres şi responsabilităţi mai mari, dar reuşeşte, cu succes, să treacă peste toate provocările, asta în mare parte pentru că s-a reapucat de mişcare, de sport. Acum îşi găseşte cu mai multă uşurinţă timpul necesar pentru a avea grijă de propriul organism şi spirit, transformând stresul în combustibilul vieţii lui. "Mi-am spus că nu mai pot să continui în acest fel. Am realizat că şansele să depăşesc 50 de ani, vârsta pe care să o am când copilele mele intră în viaţa adevărată, sunt minime. Că o să plec din viaţa lor exact atunci când vor avea nevoie mai multă de mine, că voi rămâne în amintea lor ca un tip rigid", mărturiseşte Silviu Zinica.

Primii 300 de metri, un calvar

Startul a fost cel mai greu, apoi a ajuns de neoprit. "M-am hotărât să revin la mişcare, la alergare, la sport. După primii 300 de metri, nu mai simţeam nimic, eram epuizat, parcă aveam nevoie de resuscitare. Am înţeles şi mai mult ce greşeală făcusem până atunci, trăind fără a face sport". Acum, după un an şi jumătate, se află mai aproape de clipa în care va participa la primul său semimaraton oficial. „Mă antrenez zilnic, alternez zilele de forţă cu cele de alergare. Pornesc de la 4 km - marţea, ajungând la  21 de km duminica, când îi parcurg pe stradă".

"Nu avem timp"

Ca o coincidenţă sau poate nu, când şi-a schimbat stilul de viaţă a început să iasă la suprafaţă şi latura lui artistică. "Toate deciziile pe care le-am luat îmi arată că sunt pe calea cea bună, că nu am greşit. E surprinzător şi pentru mine că a dispărut clasicul "n-am timp". Pentru noi nu, dar avem însă timp să ne certăm pentru o postare pe facebook, să ne uităm la Măruţă, Acces direct, la toţi, mai puţin la noi. Exerciţiul primar este să vezi dacă mai poţi să vorbeşti cu tine. Acum am ajuns să am timp chiar şi pentru a încerca să fac poezii”.

"Pe dealurile patriei"

Lui Silviu îi place să alerge pe dealuri, unde se simte mai aproape de natură. „Dealurile din Mihail Kogălniceanu, acolo unde locuiesc, îmi sunt prietene, pe acolo mă simt mai aproape de mine. Dacă, la început, sătenii se uitau la mine ca la un OZN când alergam, acum mă încurajează, mă întreabă cum mai stau cu timpii. Copiii încearcă să mă imite şi tare m-aş bucura ca peste ani să alerg eu cu ei. Am văzut cum, în doar un an şi jumătate, am reuşit să le schimb percepţia asupra stilului de viaţă. Acelaşi lucru e şi printre oameni, în oraş, aşa având ocazia să văd reacţiile acestora şi poate că într-un fel sau altul o să pot să le schimb mentalitatea".

"Fă-ţi griji doar pentru lucrurile pe care le poţi influenţa direct"

Are o mare dorinţă, un vis, cel de a apuca să alerge într-o cursă de maraton sau semimaraton oficială, în Galaţi. "Cred că pot să influenţez direct înfiinţarea unui semimaraton la Galaţi, la fel cred că pot să adun 100 de persoane care să participe la crosul umanitar din 12 iulie. Acum mă pregătesc pentru un semimaraton la Mărăşeşti. Vreau aşa ceva şi la mine, în oraşul meu, în Galaţi. Are Mărăşeştiul, iar noi nu!”, a mai spus Silviu.

Citeşte şi:  Cu „Viaţa liberă” la semimaraton pe munte

Alergători cu prichindelul alături, în tricicletă/ Zeci de gălăţeni s-au adunat sâmbătă pe Faleză


Citit 3188 ori Ultima modificare Marți, 01 Iulie 2014 18:33

3 comentarii

  • postat de Lucian-Freedom Miercuri, 02 Iulie 2014 23:24 5.13.222.*** Link la comentariu
    0
    0

    Bravo, frumos! Sa-i uram succes lui Silviu la cursa de la Marasesti, timp bun si vesti pe masura!

    Raportează
  • postat de Marcel Miercuri, 02 Iulie 2014 17:24 79.116.107.*** Link la comentariu
    1
    1

    Grozav !!
    Alaturi de cativa membrii ai grupului "Sa alergam pe faleza" de pe Facebook !

    Raportează
  • postat de Gogu Miercuri, 02 Iulie 2014 08:20 5.13.180.*** Link la comentariu
    0
    8

    B RAVO D-LE,MISCAREA INSEAMNA VIATA.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.