E mare lucru ca o echipă cu şanse minime de a evita retrogradarea să aibă aproximativ 7.000 de spectatori la un meci acasă. Aceasta e Oţelul, echipa gălăţenilor care au luat drumul stadionului pentru a-şi arăta credinţa în „speranţa moare ultima”. Pe teren, roş-alb-albaştrii au început pe măsura încrederii celor din tribune, ofensiv, dar excesiv de combinativ. Frumos, dar fără să se ajungă la finalizare, cu excepţia unei intercepţii a lui Cernat, continuată cu şut de Hamroun (min. 10), gol refuzat de o parada de senzaţie a portarului Pecanha. Însă, acelaşi Hamroun s-a repliat târziu la urcarea lui Alcenat, fundaşul dreapta al oaspeţilor a centrat, iar Kronaveter a deschis scorul din marcajul prea larg al lui Solomou.
Nici la 0-1 Oţelul nu şi-a pierdut speranţa. Antrenorul Florin Marin a mutat imediat după pauză, băgând un atacant, iar Tudorie a obţinut un penalti la doar două de la intrarea în teren. Însă, Cernat a tras foarte slab, moale şi aproape de centru, iar Pacanha a respins. Ratarea n-a alungat încrederea, iar speranţa a fost răsplătită repede, în min. 50: devierea perfectă a lui Tudorie l-a lăsat pe Cernat singur cu portarul şi căpitanul Oţelului n-a mai ratat: 1-1. De acolo, a fost o luptă cu demnitate a roş-alb-albştrilor pentru golul victoriei, l-a care s-a opus Pecanha, cu alte două parade uluitoare la şuturile de la distanţă ale lui Popa (min. 71) şi Cernat (min. 75). A lipsit şi un pic de şansa, la reluarea cu capul a lui Sissoko la o palmă alături. S-a terminat doar egal, şanse dinamitate, dar cu o echipă aclamată de suporteri pentru că le-a oferit ce şi-au dorit: demnitate!
Oţelul a evoluat în formula:Abraham - Solomou, Miron, Sissoko, Popescu - Altama, Iulian Popa, Tavares (Tudorie, min. 46) – Iorga (Stoian, min. 84), Cernat, Hamroun (Grădinaru, min. 32).
