Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
2 comentarii

* Fundaşul italian a avut parte în acest sezon, la Parma, cam de aceeaşi situaţie dificilă din punct de vedere financiar prin care a trecut anul trecut la Oţelul


 

Giuseppe Prestia (21 de ani), fundaşul central italian care sezonul trecut a făcut parte din grupul de jucători care a salvat Oţelul de la retrogradare, s-a întors la clubul de care aparţinea, Parma. Destinul a făcut să trăiască un nou sezon într-o situaţie foarte asemănătoare celei prin care trecuse la Galaţi, Parma terminând campionatul cu sprijinul celorlalte cluburi, care au făcut o chetă pentru ca echipa lui Prestia să poată duce competiţia până la capăt. A rămas cu satisfacţia debutului în Serie A într-un meci care a făcut senzaţie în toată lumea, cel în care Parma, ultima în clasament, a învins campioana, Juventus, cu 1-0.

Prestia ne-a vorbit despre Oţelul şi ultimul său sezon în Italia, într-un interviu realizat cu sprijinul colegilor de la site-ul italian calcionewstime.com
 
- Giuseppe, cum vezi acum, după ceva timp, perioada din România?
- Era prima mea experienţă în strainitate şi eram bucuros că am priljeul să cunosc persoane care să aibă un stil de viaţă şi o gândire diferite faţă de italieni. Eu şi Desiree (n.r. - iubita lui) ne-am adaptat instantaneu, asta şi pentru că ne place foarte mult să călătorim.

- Cum ai ajuns la Oţelul? Cunoşteai acest club?
- Primele şase luni la Crotone au fost, pentru mine, destul de rele şi am hotărât împreună cu impresarul meu să căutăm un club în străinăitate. Erau oferte de la trei echipe, dar am ales Oţelul, sfătuit de Augustin Călin, care era prieten cu impresarul meu, iar acum e prieten bun şi cu mine. Ştiam că Oţelul câştigase titlul cu puţini ani înainte şi de asta am fost fascinat de posibilitatea de a juca aici.

- Cum a fost adaptarea şi care sunt după părerea ta diferenţele între fotbalul din România şi cel din Italia?
- Că să te acomodezi la o echipa, depinde mult de colegi, de stafful tehnic şi de suporteri. Eu le voi mulţumi mereu, pentru că m-au făcut să mă simt ca acasă. Ca diferenţe, în Italia fotbalul este mult mai tacticizat, iar în România e mai acccentut factorul fizic, se joacă mai atletic.

- Ai mai ţinut legătură cu vreunul dintre coechipierii pe care i-ai avut la Oţelul?
- Cu colegii mei de la Galaţi, m-am simţit extraordinar. Din când în când, vorbesc cu Henrique, cu Mişelăricu, dar şi cu mulţi dintre ceilalţi.

- Dar cu antrenorul Lienen?
- Cu mister Lienen vorbesc mai mereu, este o persoană deosebită şi un mare caracter. Îşi pune mereu experienţa la dispoziţia tuturor.

- Care crezi a fost aspectul determinant care a făcut ca Oţelul să se salveze în sezonul trecut?
- Munca pe care am depus-o cu toţii. În fiecare luni, după meci, fie că veneam după victorie sau înfrângere, era mereu mare profesionism la antrenament şi chef de muncă. Ne ajutam unul pe altul, am fost uniţi, asta a contat cel mai mult.

- Ce impresii ţi-au rămas despre Galaţi ca oraş şi despre suporterii oţelari?
- M-am simţit chiar foarte bine. Din când în când, cu prietena mea vorbim despre cele şase luni petrecute în România şi avem regretul că nu am rămas, dar aşa este fotbalul... Suporterii sunt spectaculoşi, mereu m-au respectat şi ne-au însoţit în orice deplasare.

- Dacă nu ar fi fost problemele financiare care au dus clubul pe pragul falimentului, ai fi rămas dacă cineva ţi-ar fi propus?
- Din păcate, există oameni care stau în fotbal, dar nu-l iubesc. Şi aici, la Parma, e cam acelaşi situaţie. Cum am zis mai devreme, aş fi rămas cu mare plăcere.

- Ce vei face în sezonul următor?
- Încă nu ştiu, depinde în mare parte de Parma, dacă clubul va fi cumpărat de vreun investitor sau nu. Ceea ce pot să zic este că sunt 2-3 cluburi care mi-au făcut oferte.

- În ciuda faptului că acest sezon a fost cu ghinion pentru echipa ta, Parma, ai avut satisfacţia de a debuta în Serie A, chiar în meciul câştigat cu Juventus. Ce trăiri ai avut?
- A fost o emoţie pe care nu o pot explica în cuvinte. Să debutezi împotriva campionilor Italiei şi totodată una din cele mai bune echipe din Europa... Au fost emoţii pe care mi le voi aminti toată viaţa.

- În scurt timp, vei deveni tătic. Îţi vei îndruma copilul spre fotbal?
- Sunt convins că baza este mereu şcoala. Apoi, depinde de el, chiar nu voi fi eu cel care va încerca să-l oprească de la fotbal.

- Ai vrea să transmiţi un mesaj suporterilor Oţelului?
- Forza Oţelul! Să rămână uniţi, doar aşa echipa va redeveni puterea de altădată!

Citit 1831 ori Ultima modificare Joi, 21 Mai 2015 10:33

2 comentarii

  • postat de Adi Joi, 21 Mai 2015 13:03 82.137.8.*** Link la comentariu
    0
    1

    Ce bine ar fi aratat echipa asa...
    Goicoechea-Solomou,Sissoko,Prestia,Tritz-Cooper,Tavares-Marquinhos,Cernat,Hamroun-Henrique

    Raportează
  • postat de eprubeta lui vasile avram si nepotismul in fotbal Joi, 21 Mai 2015 06:40 82.137.14.*** Link la comentariu
    1
    0

    otelul nu a fost niciodata o forta ci o campioana facuta in eprubeta pentru a propulsa politicieni din randul fotbalistilor

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.