* Echipa roş-alb-albastră și suporterii săi fideli și-au luat rămas bun de la meciurile de primă ligă în Galaţi cu o victorie şi multe momente emoţionante
Echipa de fotbal Oţelul Galaţi, retrogradată în eşalonul secund, a susţinut, sâmbătă, 23 mai, ultimul meci pe teren propriu în Liga I, pe care l-a câştigat cu 2-1 în faţa formaţiei Universitatea Cluj, în cadrul etapei a 33-a.
Oaspeţii au deschis scorul prin Mengolo (min. 11), egalarea fiind produsă de Hamroun (min. 35), cu o execuţie superbă, cu şanse uriaşe de a fi declarată cel mai spectaculos gol al campionatului: un şut de la peste 25 de metri, peste portar, la colţul lung, mingea ducându-se pe traiectorie perfectă, la vinclu, exact la încheietura barelor. Golul victorie a fost înscris de Tudorie (min. 68), cu o lovitură cu capul din plonjon.
Partida n-a avut o asistenţă prea numeroasă, dar faptul că în tribune s-au aflat cei mai fideli suporteri ai echipei gălăţene a dus la două momente de o mare încărcătură emoţională. Pentru că Oțelul se va întoarce în al doilea eșalon după 24 de ani neîntrerupți de prezenţă în prima ligă, suporterii au mulţumit echipei roş-alb-albastre pentru toate clipele frumoase din această perioadă când meciul a intrat în minutul 24. Toţi cei din tribune au aplaudat în picioare, iar din galeria aflată la tribuna a II-a s-au aprins mai multe torţe şi s-a afişat un banner cu un mesaj care subliniază importanţa acestei echipei în viaţa urbei şi a continuităţii activităţii acestei: „Oţelul nu este al vostru, nici al nostru, ci al urmaşilor urmaşilor urmaşilro noştri”.
Aflat în acel moment pe banca de rezerve, atacantul Alexandru Tudorie a mărturisit că minutul 24 a fost cel mai emoţionat din viaţa sa. „Dedicăm această victorie publicului, care a fost extraordinar. În minutul 24, când s-a aplaudat un minut, a fost poate cel mai emoţionant moment din viaţa mea. E păcat că o echipă ca Oţelul a retrogradat în Liga a 2-a. Am început dezastruos, ne-am trezit târziu și de aceea am ajuns aici. Am vrut să demonstrăm că nu suntem o echipă de liga a doua şi am terminat meciurile de acasă cu fruntea sus. La anul trebuie sa promovăm. Vine perioada de transferuri şi toţi jucătorii aşteaptă oferte. Voi vedea dacă voi rămâne, depinde de ce ofertă o să am”, a spus Tudorie.
Al doilea moment cu trăire emoţională specială a fost la finalul partidei. Deşi este vorba de o contraperformanţă, retrogradarea, echipa a fost aclamată minute bune după terminarea meciului. Au fost la tribuna I spectatorii în vârstă, care au trăit toţi cei 24 de ani în Liga I alături de Oţelul, ce plângeau în timp ce-şi aplaudau echipa, lacrimi care merită preţuite nu doar prin menţinerea în viaţă a echipei roş-alb-alb-albastre, ci printr-o revenire cât mai rapidă printre cel mai puternice formaţii din fotbalul românesc. Suporterii Oţelului au rămas campioni!
