Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
MĂ UIT CUM VIN ŞI MERG PE AER SFINŢIIşi n-ochii mei nu cred c-or să încapă -zic sărut mâna lor vindecătoare -ei trec, se duc să meargă şi pe apă,ei trec, se duc departe, să-mi aducăvorbă de duh, cuvânt de rugăciune -ei trec, se duc înspre frumos-răsareşi se întorc dinspre frumos-apune,aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcănici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă (!)văz duhul lor cum freamătă văzduh ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) dinspre ADÂNC, dinspre ÎNALT, dinspre IUBIREam auzit şi am crezut: e glasul tău,durerea ta - nimeni/nimic din tot nu poatefi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău !!!(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-aducăce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav,ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile,ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf !!!(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-nveţecum e să faci şi să des/fac ...
Pădurarul mă priveşte niţel, ca şi cum mi-ar ghici, ca şi cum mi-ar auzi, ca şi cum mi-ar citi gândurile cuvintelor/cuvintele gândurilor din viitor. Parc-ar vrea şi el să stea-n încă nescrisele-mi caligrafii autumnale. Parcă vrea să-mi spună să continui. Şi, ca să mă năucească într-adevăr, chiar mă roagă: "Ionică, nu te opri-n timpul poeziei! mergi până la capătul ei! şi ai să vezi ce minunată-i întoarcerea! sunt frumoase, sunt simple şi frumoase gândurile tal ...
"Eu...nu sunt Ion. Eu sunt el, fratele geamăn, Mihai. Ion a plecat în lume. Nu ştiu dacă în lumea asta ori în lumea de apoi, dar a juruit (cu mâna pe Carte) că nu se mai întoarce. N-a plecat ca din moară, fără să-mi zică de ce nu mai stă. C-o săptămână înainte, îl tot vedeam că se frământă şi că dă-n clocot, parcă ar avea ceva greu şi delicat pe suflet. N-avea curaj să se pronunţe, însă îmi promitea că trebuie să mi se spovedească şi că nu mai poate suport ...
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Doamnă, fie-ţi bună dimineaţa toată...!Ceastă dimineaţă, ca un fel de ler,bate la fereastră, pune la muşcatădouă vorbe calde: VEȘNIC, EFEMER!Nimeni nu pricepe că pot sta alăturiceste două vorbe, n-are când şi cum -când le iei în casă, le înşiri, le măturişi le-arunci la foamea Domnului Postum,nimenea nu crede când aceste douălaolaltă-s, toate-s, şi în cald, şi-n frig...
