Jos Mizeria Modernă !!!

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Ar trebui să-ţi spun „dumneavoastră”, că aşa se cuvine vizavi de Măreţia Ta! Ar trebui să te salut cu onoruri militare în fiecare zi, că eşti mai important decât tot ce te înconjoară în/din lumea/mulţimea poporului tău! Ar trebui să scriu despre tine cele mai elegante eseuri, să te eternizez în toată memoria pământului, să-ţi transmit în fiecare seară „spor la muncă”, nu „noapte bună”! Şi ar trebui să fii aclamat pe toate dealurile cu burta în jos şi pe toate văile cu vârful în sus! Să fii slăvit de toţi oamenii care încă mai cred în linişte şi-n liniştire, care încă nu şi-au dat candoarea pentru păcălitoarea mizerie modernă! Să fii primit cu fanfară  şi cu pâine şi sare în orice grădină, în orice ogradă, în orice închipuire! Ar trebui să fii omenit şi ocrotit de lege!... Dar nu-ţi spun „dumneavoastră”, că aş mi-ai zis atunci, în seara aceea, când te-am găsit pe marginea şoselei, strivit de şenile şi de nepăsare! Abia mai suflai/pâlpâiai, însă m-ai rugat să-ţi spun „tu”, pentru că „tu” elimină în/depărtarea, „tu” anulează orice urmă de aroganţă, „tu” scurtează distanţa dintre tine şi mine!... Sigur că da! Sigur că da! Despre Măria Ta, Tudor Arghezi zicea şi scria că eşti „un cântec fără loc şi fără timp”! Despre Înălţimea Ta, Ionel Teodoreanu zicea şi scria că faci parte din „artileria grea a Veşniciei”! Şi să mai ştii, Întunecimea Ta, că ilustrul monşer Jean de La Fontaine a jurat că va regreta o viaţă şi o moarte întreagă pentru că s-a dat în stambă cu fabula pe care a scris-o împotriva ta! Acum, după cum vezi şi auzi, dacă mai vezi şi mai auzi, cântarea ta-i sfărmată de „melomani” cu paie-n nas şi cabluri în urechi, de „cantautori” behăind pentru şmecheri cu tărtăcuţe goale sub glugi caraghioase şi „personalizatoare” până la uniformizare!... Sigur că da! Sigur că da! Eu îţi rog şi-ţi doresc însănătoşire grabnică! Şi aştept să-ţi iei locul în Suflet şi-n Minte şi-n Istoria următoare! Şi încă te mai rog să primeşti umila mea Dare de Samă!

„mic, bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit!/ doar tăişul se aude/ sângerând picioare crude!/ până-n deal şi până-n vale,/ cicatrici fundamentale,/ multe, una lângă alta:/ parcă s-au făcut cu dalta,/ să se vadă, să rămână/ până tocmai la fântână,/ să se ştie despre ele/ c-au fost răni pe măgurele!/ cicatrici miraculoase/ până-n ochi şi până-n oase!// câte păsări se adună,/ albe, dincolo de lună.../ dar nici una nu mai poate/ să se-ntoarcă unde bate/ vântul de odinioară/ prin fântâni cu apă chioară...!/ prin păduri cu lemne crude/ doar tăişul se aude/ sângerând picioare goale...!/ câte răni fundamentale,/ câte lemne de vioară/ arde focul astă-vară!/ lamură până la moarte:/ viaţă cu arcade sparte!...// mic, bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit:/ greier cu vecia frântă...!/ (să vedem cine mai cântă!)”

Citit 9195 ori Ultima modificare Luni, 23 Septembrie 2019 18:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.