ce ŞOPOTE umblă n-adâncuri/ - trimise de când şi de unde
nu ştie sau ştie-nsetatul - / de APĂ cu viaţă şi moarte:
e DAT şi miracol şi milă,/ dar nu se cunosc amănunte -
n-adânc nu există aproape,/ n-adânc nu există departe!!!
n-adâncul de jos, bunăoară.../ n-adâncul de sus, bunăoară -
totuna-i şi fără de capăt,/ totuna-i şi nu se amână -
e-o curgere fără-nceputuri,/ e-un fel de-năuntru n-afară,
e-un fel de afară-năuntru/ această ÎNALTĂ FÂNTÂNĂ!!!
ce ŞOPOTE umblă n-adâncuri/ - sunt câteva simple vocale
şi câteva simple consoane/ în ceste, de-altminterea, şoapte
pe care le scoate-nsetatul,/ cu grijă, din deal şi din vale,
le bea şi le-aşează alături/ de cele ŞTIUTE că-s ŞAPTE!!!
n-adâncul de jos şi n-adâncul/ de sus uneori se închide -
altfel nu se poate deschide/ misterul, dar nici nu se-mparte -
ce SETE se-ntâmplă întruna/ şi câte FÂNTÂNI părăsite,
dar MURMURUL încă s-aude/ - descântec de viaţă şi moarte!!!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
