la deal, tot la deal, că la vale-i târziu,/ nu vrea să ne vadă –
la capăt, acolo, pe culme-am să fiu/ cu doamna livadă !!!
cu doamna livadă, aceea, de-atunci,/ de-o samă cu mine –
aveam şapte taine şi zece porunci.../ şi zile puţine !!!
aveam ochii mari şi curaţi şi adânci/ de-atâta uimire –
era să (nu) plâng şi era să (nu) plângi:/ mireasă şi mire !!!
ceresc de frumos...fără grijă, cu toţi,/ cu taica şi muma –
ecouri de horă şi doină şi roţi/ s-aud pân-acum !!!
s-aude mirosul de ploaie şi grâu,/ de turte pe plită –
o stea, două stele...doi cai fără frâu.../ livadă-nflorită !!!
şi greu, şi mai greu...nu se ştie alt fel/ de cale spre roadă –
osârdie-n lacrimi, nădejde-n tunel/ de vis şi rocadă !!!
nimica nu-i pur, nu-i nimica murdar,/ nimic nu se cere –
o viaţă-n suire spre zare-n zadar,/ spre altă durere !!!
din carte-n caiet...din hotar în hotar.../ lumină-n odoare –
aşa...să-nvăţăm şi să fim în habar/ că moartea nu doare !!!