(!) a zis maria să fiu acasă –
că trece pe la mine cu sufletul curat şi cu o carte
în care a scris poezii despre un mire şi o mireasă,
despre ce şi despre cine îi desparte
şi îi apropie gând cu gând, pas cu pas, vis cu vis,
până când tot ce-i trecut şi tot ce-i viitor
se adună într-o secundă pe care se citeşte „închis,
nu deranjaţi, n-avem timp, vă dorim tuturor
numai şi numai fericire” (!)
(!) a zis maria să fiu acasă –
căci fericire înseamnă să citeşti o carte cu poezii
în care cineva caută toată viaţa o nuntă
şi se umple cu uimire
când o află-ntr-o secundă, într-o singură secundă (!)
