(quod erat demonstrandum)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii postume"
secanta-risc fundamentală trece
ca un sărut-secure prin oglinzi…
e nemilos…şi e atât de rece…
iubita mea, la nimeni să nu-l vinzi!
îl cumpăr eu (eu nu mai cred în parce,
toţi zeii mei degeaba au murit)
oglinzile chiar dacă se vor sparge
şi voi rămâne fără infinit!
oglinzile-au multiplicat aiurea
iluzia că vei veni curând
să-mi tai singurătatea cu securea
secantă la tangenta care sânt!
aştept secanta ca pe-o vindecare…
(s-au veştejit oglinzile…şi mint)…
eu sunt tangentă la privighetoare,
păianjen agăţat de infinit!
