În mijlocul naturii (pastel)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Am să te duc (pe toată) în mijlocul naturii,

să-ţi pun nişte pedale printre cicori şi maci,

şi să-ţi repar viteza şi penele din roate,

şi să mă uit la tine cum zbârnâi şi cum faci,

şi dai încet din coarne când îţi îndrept ghidonul,

şi-ţi bâzâi soneria, şi-ţi umblu la rulmenţi,

cum îşi dau coate macii şi iau cicoarea-n braţe,

şi se aprind în şoaptă, şi nu mai sunt atenţi

când chiar mai am oleacă şi termin toate cele,

şi pinionul mare, şi pinionul mic...

strâng spiţele, şterg farul, ba şaua să priceapă

tot grâul: fără tine, mi-i teamă şi mi-i frig...

mi-i teamă că pierd trenul pe care toată viaţa

l-am aşteptat şi-l caut să-l văd măcar aşa

cum fiecare-şi vede pe zare o lumină

şi-o cheamă în ogradă, şi steaua zice da...

mi-i frig de aşteptare... ştii, aşteptarea ceea

cu sufletul la gură, cu inima pe jos...

gata, eşti foarte bună, eşti nouă, hai să mergem...

tu dârdâi supt povară, eu pedalez frumos...

ne fac din mână macii striviţi de întristare

că nu mai stăm supt spice măcar până se coc

îndată două turte mari cât roatele tale

şi pururea cum roata cea (fără) de noroc!

Citit 8158 ori Ultima modificare Marți, 29 Ianuarie 2013 15:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.