acum şi-aici, de parc-atunci şi-acolo
mă însoţesc pe drumul mic şi mare,
o văd mereu-mereu făcându-şi cruce
şi legănându-mi viaţa pe picioare,
cântându-mi frumuseţi de adormire,
de vis liniştitor, de-nvăţătură
că poartă-n suflet, pentru toţi, iertare,
şi grâu şi maci şi dor sub arătură
şi o aud însufleţind o doină
pe deal, pe vale, zilnic, fără grabă,
mereu sfinţind şi netezind pământul
cel dătător de lapte şi de apă
mai pot să zic...dar nu mai zic nimica,
mă copleşeşte contratimpul, graba...
cu câtă nepăsare calc pe lutul
plouat cu lacrămi şi de/scris cu sapa
