(marele război de cunoaştere a matriei de către George Lupu, mare cititor de „nec plus ultra”) Umblam creanga prin păduredar ne şi jucam de-a războiul prin râpi adânci;era o hărmălaie foarte frumoasă,de-ţi venea să plângisau să râzi,după cum „făcea” şi urla fiecare:înainteeeeeee! şi uraaaaaaa!…şi uitam de mâncare.Fratele meu şi prietenii mei erau soldaţi ruşi,„făceau” ca avionul, ca tunul, până răsărea luna;mă ciuruiau – eram soldatul neamţcare mu ...

(cuvinte târzii la moartea prietenului meu, Eugen Marin, odihnească-se în pace!) Adio, prietene, şi mergi sănătosde aici până când, şi de sus până jos,până când vei afla ce a fost, cum a fost,şi de ce nu ne-a spus viaţa preţul de cost!Adio, prietene, vreau să cred că te-ai dusde acum până când, şi de jos până sus,până când vei găsi ce visam, cum visam,şi de ce ne-a luat moartea floarea din geam!Adio, prietene, şi mergi liniştitcă mi-ai dat şi cuvânt şi ţigă ...

* (iluzii?) * Era frig şi vânt şi zăpadă cât poate ochiul şi gândul să încapă; veniseră foarte mulţi oameni s-o plângă şi s-o ducă la groapă; veniseră din sus şi din jos,din satul ei, din satul meu, din alte sateşi se uitau la ea cum tace în sicriucu mâinile şi picioarele legate,de parcă i-ar fi fost cuiva fricăsă nu se ridice deodatăşi să spună: bine aţi venit, dragii mei,hai să mergem în ogradă,luaţi loc sub tei,staţi la masă, lăsaţi lacrimile la poartă ...

(despre moş ion)anul ăsta nu a mai venitpupăza în teiul de la poartăşi se simte singur moş ionca un înger cu arcada spartăanul ăsta nu s-au mai făcutpoame în cireşul din grădinăşi se simte singur moş ionca un pic de noapte în luminăanul ăsta nu a mai cântatcucul în pădure şi în luncăşi se simte singur moş ionca o viaţă foarte foarte lungăanul ăsta nu s-a mai deschisnici o uşă înspre depărtareşi se simte singur moş ionca un lacăt veşnic de vânzare ...

(despre Mihai şi Iulian, doi sponsori care vor scoate „copilăria cu flămânde” în ochii dumneavoastră)Orbul trece singur prin toamnă, ca şi cum ar vedea toată piaţa plină cu dumitriţe. Alege una albă, una roşie şi una mov. Apoi se grăbeşte încet, pe acelaşi drum, parcă ar vrea la marginea lumii pestriţe să le ducă. Poartă pietre de Stix în pantof.Iar prietenul meu, domnul Dimineaţă, adună şi numără banii. Este vânzător de flori şi are nume frumos. Şi are nev ...

(încă un eveniment de cale ferată) Aştept să plece următorul trendin aceeaşi gară cu peroane pustii;doar câţiva câini se uită la mineşi doar câteva Mariipe care cred că le-am mai văzutpe străzile acestui  oraş năuc;nu ştiu dacă le-am iubit vreodatăşi nu ştiu unde se duc.Nu mai am flori şi apă şi merinde -aceste substantive nu mai suntnici măcar în dicţionare,darămite în acest oraş măruntşi trist şi prăbuşit în sine…se aude cineva din când în când:nu m ...

* (despre Zâna din Bârlad) * Era dispusă şi gata de orice iluzieşi se bucura că va fi să audăcântând nişte păsări de noapte la nuntă;credea că strigătul cucuveleieste o garanţie a existenţeişi nu un semn de plecare/venire;cu o seară înainte de nuntăi-au cântat nişte privighetori în grădină,apoi a lovit-o un trenîncărcat cu haine de mire. ...

(obiecte pierdute)!dacă poţi să fii marie,/ doamna mea de la fântână,/ toarnă apă şi adapă/ ce-a pierdut limba română!!ce-a pierdut limba română,/ cred că toată lumea ştie,/ cred că toată lumea vede,/ dacă vrei să spui, marie! !ai ştiut întotdeauna,/ dar n-ai spus-o niciodată,/ parcă ţi-ar fi fost vreo frică/ de acea şeherazadă!!de acea şeherazadă/ care-odată plânsu-mi-s-a/ că maria n-o să poată/ fi de-a pururi mona lisa!!că maria - tu, adică,/ doamna mea f� ...

(minciuni foarte frumoase)!domnule nimic în carne,/ ţii la câini şi le dai oase; latră, urlă şi măcar ne/ fac minciunile frumoase !!plină goală umblă creanga/ luna înspre asfinţire; scuipi şi dai în ea cu şpanga,/ chiar în pace şi iubire!!te aşteaptă persefona/ - hades e plecat la marfă - lacrimi numai biata mona/ lisa lasă pe eşarfă!!sar din karmă haimanale/ şi-ţi pun lustru pe statuie; zici că ai văzut şambale,/ însă baţi iisuşi în cuie!!domnule nimic în oa ...

(şi nimic despre iubire)iatămi-am vândut cărţile să pot înveli statuia tateiel bate coasa pe şină de cale feratăşi se pregăteşte să moară de dorprietenii mei miros a glorie înainte moarteiar tu înveţi pe linia orizontului exerciţii de zboriatăluna se pregăteşte să răsară în jurul altui pământmama adună rufele aprinse de amurgviaţa osteneşte singură până unde până cândziua în care mi-am vândut cărţileeste egală cu statuia tatei dezvelită pe rug ...