Moto: "când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,/ că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi/ oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte/ eterna alergare...ş-un gând te-ademeneşte:/ că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi!" - (Mihai Eminescu)
Şi le învăţ să şadă cât mai elegante,
cât mai cuminţi, cât mai cu minte, lângă drum,
măcar atât – cât lumânarea încă arde
şi n-a căzut în praf şi-n pulbere şi-n scrum –
măcar puţinul – cât mai este pân-se vede
cum te apropii cu tandreţe, parcă scrii
pe sus, pe jos...şi eu cetesc – pe îndelete –
că-ncepe CLIPA PRIMEI MELE VEŞNICII!
Prima Veşnicie (III) (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
