Câtă LUMINĂ-mi bate-n geam... şi eu nu ştiu
să mai deschid şi s-o primesc... sunt prea pustiu -
plătesc impozit pe PĂCAT,/ cu îngâmfare de ŞAH MAT,
numai NEBUNUL crede-ntruna că sunt viu !!!
REGINA-i dusă prin poghiazuri, hăt de când
m-a prins c-o TURĂ mai în faţă şi plângând -
numai NEBUNUL râde şui/ şi-o strigă pe nebuna lui:
oare de ce n-a stat şi el, ca noi, la rând ???!!!
ce fel de mulţi cu flori de câmp la geamul meu
şi toţi se roagă să mă ierte DUMNEZEU -
dar toţi sunt nişte farisei,/ parcă n-au fost PIONII mei,
cică am fost un REGE strâmb şi derbedeu !!!
CAII nechează lung şi trist, spre-un alt tărâm
în care, zilnic, ne urcăm sau coborâm -
eu nici nu urc, nici nu cobor,/ nu sunt nici greu şi nici uşor,
sunt prea umilul frate-al florii de salcâm !!!
sigur că da... rămân aici... sunt mort, oricum -
n-acest deşert cu praf şi pulbere şi scrum
numai NEBUNU-i sănătos -/ crede că sunt cel mai frumos:
REGELE lui în veac de veac ANTUM POSTUM !!!
Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ULTIMA ROCADĂ [trucaj... cu FRATELE FLORII DE SALCÂM] Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
