(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust,
nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust,
şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare
vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!)
(!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic
şi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromantic
să-mi cotonogească mintea,/ setea de purificare
scrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!)
(!) sunteţi scule-n folosinţa/ visului meu strict şi stoic,
pentru care-mi dau silinţa-n/ foc şi mă comport eroic,
mă fac unul, mă fac altul/ dintr-o carte şi dintr-alta,
poate mi se-ntâmplă naltul/ şi-şi încearcă-n mine dalta (!)
(!) vă conjur, lăsaţi-o baltă,/ nu fugiţi, că-i tot degeaba,
unul rece şi-una caldă/ - robul recunoaşte roaba -
ruga mea de când pământul,/ strigătul meu holocaust,
voi mi-aţi scris pe cale gândul/ şi visarea mea de faust (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" APOCALIPSĂ şi HOLOCAUST [dosarele XYZ] Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
