Sunt o ţâncă şi-s frumoasă/ cum e şi Păpuşa mea:
două Scumpe fără seamăn/ într-o Lume prea grăbită
ca să vadă ce înseamnă/ Curăţie, să priceapă
ce mi-i – azi – Copilăria/ şi din ce-i alcătuită!
Nu vă mai grăbiţi Zadarnic,/ ascultaţi-mă acum:
învăţaţi – din Joc, din Joacă,/ serios şi Româneşte –
amintirile lui Creangă/ şi-altele la fel de simple,
ş-apoi spuneţi ce se-ntâmplă/ şi cum se Copilăreşte!
Staţi încet, măcar o Clipă,/ înţelegeţi ce vă spun –
eu nu cred că nu se poate/ şi nu cred că nu se ştie:
nu-i Nimica mai Aproape/ ca un Leagăn cu Păpuşă
lângă Mamă – ce frumoasă-i/ Sfânta mea Copilărie!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”: Două Scumpe (dosarele XYZ) Scris de Viaţa liberă
