(!) doamnă-mbătătoare dulce MĂTĂCIUNE,
te aştept - de-o viaţă - să ajungi la poartă
măcar o secundă - numai tu-(mi) poţi spune
dacă este VIE sau dacă e MOARTĂ
greaua mea UITARE tocmai de ATUNCEA,
când eram alături ş-auzeam cum CRUCEA
mă striga pe drumuri ca să nu mă PIARDĂ,
să nu-mi fac din visuri ARTĂ pentru ARTĂ (!)
(!) de ce taci atâta, doamnă-mbătătoare?
tu mai eşti ACOLO, în COPILĂRIE?!
sunt sătul de surda straşnică UITARE -
vino şi mă SMULGE din ce-a FOST să FIE
artă pentru artă, DINTE pentru DINTE,
şi mă du la TINE, tocmai ÎNAINTE,
dincolo de-această TRAGICOMEDIE,
SĂ nu SE MAI ŞTIE... SĂ nu SE MAI ŞTIE (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MĂTĂCIUNE (scriptură către atuncea) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
