(!) mărturisesc: nu are rost să mai aştept
când veşnicia stă cu mâinile pe piept
ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos...acolo, sus...
unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept (!)
(!) n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori
înlăcrămaţi...şi doar de mii şi mii de ori
am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat...
şi m-am întors şi am trăit adeseori (!)
(!) am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei,
verb şi adverb şi aoleu şi alelei...
ş-am fost zbor, melc, pegas, trifoi/ şi înainte şi-napoi
şi matostat pentru gherdane la femei (!)
(!) am fost nimic, am fost şi tot, am fost...am fost –
în veşnicia-nţepenită – preţ de cost,
în veşnicia care-acum/ e praf şi pulbere şi scrum –
nemuritorii ştiu s-o plângă pe de rost (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” UNDE nu-i NIMENI (oniric vals) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
