Moto: „se năruie oglinda… şi zeii intră-n stânci,
cresc aripile tainei şi putrezeşte cina…
ce negură se lasă de-acum tocmai atunci…
sunt iarbă până unde a ostenit lumina!”
(anonim folk)
mic, bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit:
doar tăişul se aude/ sângerând picioare crude...
până-n deal şi până-n vale,/ cicatrici fundamentale...
(multe, una lângă alta,/ parcă s-au făcut cu dalta)...
să se vadă, să rămână/ până tocmai la fântână,
să se ştie despre ele/ c-au fost răni pe măgurele...
cicatrici miraculoase/ până-n ochi şi până-n oase!
câte păsări se adună,/ albe, dincolo de lună,
şi nici una nu mai poate/ să se-ntoarcă unde bate
vântul de odinioară/ prin fântâni cu apă chioară...
prin păduri cu lemne crude/ doar tăişul se aude
sângerând picioare goale.../ câte răni fundamentale,
câte lemne de vioară/ arde focul astă-vară...
lamură până la moarte.../ viaţă cu arcade sparte!...
mic bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit:
greier cu vecia frântă.../ să vedem cine mai cântă!
Să vedem cine mai cântă! (un rest de greier îndulcit în sare) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
