Soprana mea spinto săracă (o icoană uitată pe recif)

Scris de Ion Zimbru

Sâmbătă, 16 Martie 2013 00:00

Moto: „atâtea chipuri: linişte pe targă,
           în flori de câmp, în piatră, în altare…
           cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,
           ajunge iar în punctul de plecare”
                                                       (anonim folk)
 
!tocmai acolo să te duci... soprana mea spinto lejeră,
şi nici să nu te mai întorci în visul meu de hahaleră!
!tocmai acolo să-ţi răstorni veninul şi iubirea toată,
fiindcă, mulţumită lor, m-ai tras pe sfoară şi pe roată!
!tocmai acolo să aştepţi căderea perpendiculară
a "stelei care-a răsărit"... frumoasă, eminesculară!
!tocmai acolo să începi baletul aşteptat de mine,
şi singură să fii, ş-apoi să-mi numeri zilele puţine!
!tocmai acolo să visezi ce bine ar fi fost să fie,
în opera din care cânţi, o arie cu păpădie!
!tocmai acolo să pricepi de unde vine şi cum pleacă
lumina stelelor plângând... soprana mea spinto săracă!