Şi dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-aminte
ce am făcut când n-am făcut altă ceva...
să înflorească dumitriţe pe morminte
şi lumânări şi licurici din steaua mea!
Din când în când, s-o iscodească şi pe mama...
ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai mult
decât credeam când flutura pe deal năframa
şi eu plecam cu trenul timpului pierdut!
Din când în când, să-l iscodească şi pe tata...
el ştie tot ce n-am făcut când am făcut
altă ceva decât cu mintea şi lopata,
şi mă-ntorceam cu trenul timpului trecut!
Din când în când, să uite tot, să şteargă toate...
altfel, nu-şi poate aminti nimic, nimic...
nici că sunt multe, multe dumitriţe moarte,
şi pe mormânt, şi sub mormânt, ca într-un plic!
E cineva aici? (testament) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
