Bună dimineaţa, rochie de seară...
unde-ai fost azi-noapte, cine a-mbrăcat
naltul şi adâncul talelor mătăsuri,
movul şi misterul, foşnetul curat
al apropierii când porneşte valsul?
până unde paşii doamnei te-au purtat
prin melancolie, de miroşi a toamnă
şi-a sărut pe strada gării din Bârlad?
Bună dimineaţa, rochie de seară...
câtă-nvolburare în tăcerea ta
văd că se ascunde ca o dezlegare
la rostogolire prin livada mea
cu singurătate şi cu veşnicie
spre triumful toamnei date la cules
crizantemirese din răpciune-mire,
lămpi gălbui dulci-acre din gutuiul des!
Bună dimineaţa, rochie de seară...
unde-ai fost azi-noapte? nu ştiu unde-ai fost,
dar adulmecarea trupului pe care
l-ai ascuns dă încă aşteptării rost,
dă deschis la geamul dinspre ispitire
lângă lada unde stai fără păcat
şi rosteşti cuvinte scrise cu sulfină
şi sărut pe strada gării din Bârlad!
Bună dimineaţa, rochie de seară! (sulfină şi sărut) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
