Să nu i se pară că lor nu le pasă
şi toate cuvintele sale că pier,
mortul se ţine trei zile în casă...
apoi, se îngroapă cu faţa la cer!...
Un viu în ogradă ciopleşte o cruce...
(o cruce uşoară, cu braţe subţiri)...
ciopleşte atent şi aminte-şi aduce
de mortul prezent, încuiat în priviri!
Copiii se joacă, privesc înainte...
prohodul se nalţă din ţărnă, prin foi...
un om se închină, se roagă fierbinte
la cel mai de sus şi mai bun pentru noi!
Şi dacă se mişcă un ban pe icoană
şi-i lunecă mortului mâna-n sicriu,
e vreme de dus şi e timp de pomană
totdeauna devreme, niciodată târziu!
Căruţa se duce... căruţa se-ntoarce...
(un om toarnă lacrimi şi iarbă la boi)...
Fie-i lumină, hodinească-se-n pace!...
(cineva se tot uită pe drum, înapoi)!...
Să nu i se pară că lor nu le pasă
şi toate cuvintele sale că pier,
mortul se ţine trei zile în casă...
apoi, se îngroapă cu faţa la cer!
Elegie cu faţa la cer (la mormântul domnului Petrică Ştefan, zis Verdeaţă, hodinească-se în pace!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie:
