Când a pornit de unde (nu) se ştie,
nu reuşea nici gândul s-o întreacă...
era mereu întâia printre rânduri
de mari şi mici, de mult şi de oleacă
în scutece şi-n scâncete şi-n leagăn
matern/patern: descântec fără nume,
muguri de rai şi iad...(înfăşurarea,
desfăşurarea primelor postume)!...
Era mereu întâia printre-adâncuri...
(şi ele-n faşă şi-n desfăşurare)...
antume lungi, frumoase, rare, dese,
de dat (oricum, oricând) la fiecare,
să afle (toţi şi toate) că-s într-Una
şi că-s Întruna, chiar de n-o ajunge
nici gândul şi nici Unu... Cine ştie:
cea (de Acum) e ceea (de Atunce)?...
Din ce în ce... o văd mai ostenită,
şi sfârâitul i-l aud cum pare
că vrea să-ncetinească, să-nceteze
mâncându-i (negreşit) din lumânare,
până-ntr-acele-adâncuri şi-ntr-aceste
antume şi postume... (deodată!)...
de unde până unde... (nu) se ştie?!...
Vreţi să vă ţin oglinda... să se vadă!?
Să se vadă? (să se vadă!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
