Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara...
şi prin livada cu aduceri în aminte
să-ţi treac-un zimbru către locul adormirii,
ultim, tăcut, umil, bătrân... printre cuvinte!
Dacă-l auzi şi vrei, cumva, să mai rămână,
leagă-l cu lanţul de-un gutui, de doi gutui...
să fie-al tău... (şi viu! şi mort!)... să nu mai fie
al depărtării... animalul nimănui!
Nu-i mofturos... (nu cere apă, nici mâncare...
spune-i, te rog, doar noapte bună şi... atât)...
este sătul de viaţa-i lungă, foarte lungă...
i-i somn, i-i somn... şi are inima la gât!
Şi să-i mai zici să nu viseze... şi să doarmă
adânc, adânc, adânc, adânc, adânc, adânc...!
Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara...
şi-nchide-i ochii animalului nătâng!
Animalul nimănui (fără cuvinte, printre cuvinte) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie:
