Poem în mijlocul pădurii (pastel urgent)

Scris de Ion Zimbru

Luni, 28 Decembrie 2015 00:00

!ne-am întâlnit în inima pădurii...
(mânca o căprioară şi plângea)...
era-ntuneric, foarte întuneric:
(ne)drept, sălbatic, de(n)s, de catifea!

!şi s-auzea doar pulsul veşniciei
prin horpăiala lupului flămând...
şi... (printre ramuri)... steaua căprioarei
stingându-se aproape de pământ!

![ce lup hulpav... parcă-i poetul care
s-aude (şi acum) în depărtare]!

!e gata căprioara, gata-i steaua
aprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis...
văd numai ochi de lup umplut cu viaţă
şi cu blândeţe de-animal ucis!

!eu tac, el tace... (ni s-aude plânsul)...
împuşcă-mă - îmi zice - sunt ne/tot...!
fâl-fâl, fâl-fâl... (o pasăre de pradă)...
mă roagă (dinspre cântec) să nu pot!

![(de)scriu acest poem în carne vie...
şi cred c-aşa (nu) trebuie să fie]!