Doamnă, lasă-mă la tine... lasă-mă la tine, Doamnă...
vreau să-ţi netezesc pământul drumului din Calea ta,
vreau să-ţi plâng pentru muşcata din fereastra dumitale,
vreau să-(mi) scrii cu lăcrămarea râsului pe Crucea mea,
vreau să-ţi fie doruirea floare la ureche... poate
mă primeşti în timpul vieţii, Doamna mea Eternitate!
Doamnă, numai o secundă lasă-mă să stau cu Timpul
firii mele blestemate la fereastra dumitale,
pentru ca să-(ţi) scriu pe geamuri cea mai rară Poezie
despre cum se-ngenunchează (Ne)Murirea-n Catedrale,
despre cum a fost o Dată foaie Verde şi Rotundă...
numai o secundă, Doamnă... Doamnă, numai o secundă!
Lasă-mă la tine, Doamnă! (floare la ureche) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
PROFESORUL de LINIȘTE Ulciorul şi Cobiliţa de la Tata (pericopă) HAI SĂ FACEM GUTUI!!! DOR (dosarele XYZ) AŞA mi-a ZIS
Mai multe din această categorie:
