când "este" nu-i, dar "nu se poate" este,
şi când primejdii sfinte mă-mpresoară,
şi când se surpă tot ce (nu) crezusem
că (nu)-i frumos decât pe dinafară...
şi când distanţa mică... (foarte mică!!!)...
dintre păgân şi sacru îmi rânjeşte
ca un jurat stăpân pe universul
pe care l-am tradus în româneşte...
şi când distanţa mare... (foarte mare!!!)...
dintre un "zis" şi un "făcut" anume
îmi toarnă-(n vis şi-n gând) amărăciune
şi-mi injectează-(n suflet) ştiri postume...
ce să mai cred? nu cesta-i adevărul:
că "este" nu-i, dar "nu se poate" este?
nu-s (aprioric!) osândit la moarte?
nu totu-i trist? minciună? praf? poveste?
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Amin! (două distanţe) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
