Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara... şi prin livada cu aduceri în aminte să-ţi treac-un zimbru către locul adormirii, ultim, tăcut, umil, bătrân... printre cuvinte! Dacă-l auzi şi vrei, cumva, să mai rămână, leagă-l cu lanţul de-un gutui, de doi gutui... să fie-al tău... (şi viu! şi mort!)...…
Cred că-i bine să vii (avertisment, pentru Valentin Manoliu, 28, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 August 2014
Moto: "Nu mai durează mult şi vom vedea cât de puţin a durat!" (Ion Avram) Cred că-i bine să vii. Sunt de mult. Şi mi-i frig. Şi mi-i foame. Şi n-am nici măcar un covrig. Nici măcar (de la mese înalte) un rest. Ori un semn solidar de la şeful…
Când luna ceasta-i craniul unei bestii, pământul cesta-i tigva unui prost... şi nu-i va fi să fie-ntotdeauna cum niciodată este nu a fost!... Eram când este se zicea că este şi se bătea cu pumnu-n piept: eu sânt!... şi mă uitam: pământul n-avea lună, iar luna, bleaga, nu avea pământ!…
Bună fie-ţi seara... şi să-ţi fie dor să te duci la teicile din vale, la trei fântâni cu vrăbii lungi şi lună... cu poale-n brâu şi cu picioare goale, cu gândul dus pe deal, poate s-aude, poate se vede, poate chiar te strigă să-i dai răcoarea unei căni cu apă,…
Nu mai urlaţi la cina cea de taină, nu mai scuipaţi în ţărnă şi-n cuibare, staţi în genunchi, cruciţi-vă frumos... fără-n genunchi, păcatul nu dispare, făr-aşadar se înmulţesc sub frunte otrăvuri, fel de fel, nenumărate...!... Chiar nu vedeţi cum liniştea din blid vrea să luaţi (şi voi) pe săturate? şi…
Bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea cu ochi adânci tocmai dincolo de unde,/ tocmai dincolo de când bate liniştea la poartă/ şi se dă la fiecare, de la capăt până-n capăt,/ de la brânci până la brânci, să o aibă, toată viaţa,/ de sorbire şi mâncare... bună fie-ţi dimineaţa,/ gând în…
Şi nu mai lăcrăma la piramide! (în memoria poetului Panait Căpăţână)
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Iulie 2014
Moto: "Priveam absent biserici şi femei/ când mi-a călcat o lacrimă tramvaiul" (Panait Căpăţână) Închide ochii, uită-te în spate: totu-i nimic... (nimic nu se deschide)... toarnă-ţi nisip în pâlnia clipirii... şi nu mai lăcrăma la piramide! Deschide ochii, uită-te în clipă... (în ceastă clipă)... unde veşniciei îi dai lumină şi…
Bună seara... ochi începători, de arhanghel dat la întâmplare, să vestească "Nec Plus Ultra" când ne/simţirea stă într-un cer care (posedat de surzi şi goi şi orbi) zvârle cu minciuni spre naivitate şi sfărâmă greieri daţi în plâns pe lungi rochii de singurătate, zvârle cu potop în tot ce-i sfânt,…
Balada şotronului îndrăgostit (pentru domnul Costică Tânjală, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 25 Iulie 2014
Ca prin vis... te văd (azi-dimineaţă) cum cobori pe ţeava unui crin, dintr-o aşteptare fără număr, dintr-un timp aproape de amin! Ca prin vis... te-apropii de ograda unde-am plâns şi (n)-am avut noroc, unde-am stat cu inima-n ţărână, desenat cu varga ta pe loc! Doamnă... hai şi suie-te-n caleaşcă, hai…
Când a pornit de unde (nu) se ştie, nu reuşea nici gândul s-o întreacă... era mereu întâia printre rânduri de mari şi mici, de mult şi de oleacă în scutece şi-n scâncete şi-n leagăn matern/patern: descântec fără nume, muguri de rai şi iad...(înfăşurarea, desfăşurarea primelor postume)!... Era mereu întâia printre-adâncuri...…
A venit (azi-noapte) şi mi-a zis: nu mai vin (de-acuma) niciodată... ţi-am bătut la geamuri, ţi-am bătut ca o fată mare, vinovată de-a-mi fi dat ruşinea pe-un sărut inocent, de-a fi fugit de-acasă... (într-un vis cu tine, când era toată lumea noastră mai frumoasă)!... A venit (azi-noapte) şi mi-a zis:…
Am ajuns aproape acolo... mai am un pas şi pot spune: sunt aici, stau pe marginea liniştii şi mă uit fără cuvinte... fără toate cuvintele din lume stau şi mă uit!... Ei au plecat demult... cu o viaţă înainte, spuneau în fiecare zi: noi nu plecăm niciodată!... şi, pentru prima…
Salcâmul fără umbră (rugă solemnă pentru Georgiana şi Ana, românce din Livorno, cititoare de VL)
Scris de Ion Zimbru Luni, 21 Iulie 2014
Eu sunt salcâmul cel fără umbră, cel fără cântec şi fără noroc... Vine securea, vine şi toamna, vin să mă ducă mâncare la foc! Salcia soră stă mai încolo, are de toate la cald şi la frig... Pic din picioare, ochii mi-s gata, am doar o vorbă pe care o…
Hai să mergem la teatru! (către Ilie Enache, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 19 Iulie 2014
Şi-ncoace...şi-ncolo...şi-ncolo...şi-ncoace: atunci plus acum totdeauna (mai) face?!... mai stă şi mai umblă, mai drege, mai strică plus/minus încolo...(de drag şi de frică)... plus/minus încoace...(de dor şi de ciudă)... mai caldă, mai rece, mai coaptă, mai crudă împarte şi-adună...adună şi-mparte: merinde la viaţă şi viaţă la moarte, frumos la urât, şui…
Moto: "Am să rămân acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu.../ (jocul e trist şi zarul e rotund).../ Ce ochi albaştri are Dumnezeu!" (Iolanda Cremene) Vino să-mi citeşti în steauă.../ e din ce în ce mai chioară, e din ce în ce mai surdă,/ e…
Mă duc să iau poezie şi proză din colţul cu cărţi şi jucării şi femeie frumoasă... Merge şi câinele bisericii, merge şi motanul bisericii: două animale credincioase şi liniştite printre nesimţiţi umpluţi cu aere condiţionate, printre bigoţi şi şmecheri ieftini, printre lichele cu lumânare într-o mână şi cu secure în…
Balada cucului mierlit (bocet bulevardier pe Valea Zimbrului)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 16 Iulie 2014
Mai trimite-mi nişte ploaie.../ că mi-i rău şi mă usuc, şi mă uit ca mătrăguna/ la prohodul unui cuc!... Unui cuc suav şi tandru,/ zvelt şi straşnic şi haihui, amator de bela(donă).../ Ăsta-i cucul nimănui, cucul blestemat întruna,/ când se-ngână într-un ceas şi trezeşte toată lumea/ să trăiască cea rămas!…
Ultima Sonată (recviem pentru pian şi vioară în sol poet uitat)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Iulie 2014
Regina vioară se suie pe umăr, cuminte şi plină cu-atâtea tăceri... arcuşul se duce (deseară) s-o cânte de rău şi de bine, de azi şi de ieri!... Porneşte, începe, alunecă-n sine, adună şi scade şi scurmă n-adânc... şi tulbură suflete moarte regina frumos înclinată spre umărul stâng! Trecutul s-aude pe…
Elegie cu faţa la cer (la mormântul domnului Petrică Ştefan, zis Verdeaţă, hodinească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 14 Iulie 2014
Să nu i se pară că lor nu le pasă şi toate cuvintele sale că pier, mortul se ţine trei zile în casă... apoi, se îngroapă cu faţa la cer!... Un viu în ogradă ciopleşte o cruce... (o cruce uşoară, cu braţe subţiri)... ciopleşte atent şi aminte-şi aduce de mortul…
E gata Cercul... (fii atent,/ mai are-o Clipă... şi începe): ai mai văzut?! n-ai mai văzut?!/ vezi punctul Zero?! poţi pricepe cât de curat şi de frumos/ e Începutul? ai tu, oare, timp să-l aştepţi pe Unu, când,/ sub talpa lui devastatoare, din ce în ce mai mult urât/ şi…
Îmi scrie Doamna mea de Unde/ s-aude Timpul scâncetând: mâine, începe Judecata.../ şi vine Doamna ta de Când e Lumea şi Pământul... vine/ în robă, vine-n pas uşor, nu se grăbeşte, ştie (sigur!)/ că sunt proscris şi (n)-am să mor! Poartă Cutia cu Păcate,/ priveşte sobru şi înalt, parcă-i Statuie…
Moto: "Era odată ca niciodată/ şi avea mâinile murdare de pâine!" (Iolanda Cremene) Tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup... lemne de foc întârziat apasă (înspre genunchi) clavicule de cub! În urma lui, pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat... scade lungimea firului de aţă…
Din când în când (mai des, mai rar) zicea că trebuie să vină, zicea că fuge în trecut, aici, la mine, în grădină, zicea că lasă-n viitor prezentul tot, minciuna toată, şi vine-ncoace, s-adormim aici, la mine, în livadă, şi să visăm ce n-am visat în viitor, măcar o dată:…
Mai trece pe drumuri căruţa cu mere, adusă de-un cal şi-un sărac fără bici... nu cumpără nimeni... şi nimeni nu cere... şi n-o să mai vină (vreodată) pe-aici! La porţi ies mirese ca nişte garoafe sfinţite cu lacrimi de mire moldav... s-aude aproape, aproape, aproape un greier adânc în tristeţe…
