De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp… de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge… şi-l ascult:…
Mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos… să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, şi din tăcerea şi uimirea mea să-şi…
Să dea-n Florii? Să dea-n Florii! (Fecioar-a Limbii Româneşti)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 04 Aprilie 2015
Vino încet!…vino încet!…/ în mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tocmai de mult că vii…/ şi-or da-n Florii, şi-or da-n Florii! Şi-or da-n Florii, şi-n frunze-or da/ din ochii lor în Calea ta cel gând…(mereu acelaşi Gând)…/ precum în Cer şi pe…
Mă rog să-ţi fie bună dimineaţa, mă rog să-ţi fie sufletul uşor, să poţi ajunge unde vine trenul… ultimul tren…cu-n singur călător… şi pleacă mai departe, mai departe, cu doi, spre gara fără ne/sfârşit, spre gara unde felinare sparte aduc aminte tot ce (n)-am iubit nici eu, nici tu…şi mai…
Şi-aşa i-am spus: nu este nimic precum se zice, nimic precum s-aude, nimic precum se vede…! Nişte deştepţi în spaţiu şi-n timp mă desenează, mă bat (frumos) în cuie, cu faţa la perete, şi cheamă toată lumea…(din lumea asta lungă, din lumea asta scurtă, din lumea asta bună)… cu trâmbiţe,…
Sigur că da...unde se uită zmeul (rece, secat) cum ploile se frâng... (să nu-ţi mai pară lutul prea departe)... vin (mâine) să aduc nişte adânc! Să fie-acolo...este bun adâncul de pus pe rană...(nu se ştie când şi cum se poate răsturna mişcarea)... e cel mai sigur loc de pe pământ!…
Deschidere şi dezlegare (cu poetul Nichita Stănescu…82 de ani de la naştere)
Scris de Ion Zimbru Marți, 31 Martie 2015
Moto: „Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte!” (Nichita Stănescu) Nu mă aşteptam să vină, dar a venit… şi chiar a fost frumos…a fost minunat…! Uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii, sunt şi subiect, sunt şi predicat, am deschidere şi dezlegare la toate, am chiar…
Din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă ne/aşteptata Clipă a Tăcerii: cel mai frumos şi lung şi rar spectacol despre Sublim când Pacea Nicăieri-i şi când Iubirea celui de aproape ş-a celui de departe nu-nsemnează decât un fals în acte şi-n tandreţe, decât o Amăgire majestoasă… iar Timpul des şi mult îşi…
Iată, văd o vacă verde/ într-o iarbă foarte verde, şi-un viţel la fel de verde…/ şi-o femeie numai verde cum le-ndeamnă şi le paşte…/ (într-o margine de Paşte, ori de Paşti, dacă-i mai bine)…/ frunză verde mărăcine, că şi ăsta-i bun de lapte…/ iar viţelu-i bun de fapte: stă la…
Mai am puţin, dar pot să-ţi dau şi ţie… (mie mi-ajunge, sunt obişnuit!)… îţi dau să vezi ce este şi cum este… hai, treci încoace, chiar acum deschid! Vezi ce frumos şi drept fără-ndoială?! vezi ce curat şi proaspăt şi senin?!… hai, nu mai sta, te rog, întinde mâna, ia,…
Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale trec fără capăt... parcă s-ar duce nicăieri să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri! Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic... iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită... ele-şi…
Cică au fost şi au văzut şi au învins (electroencefalogramă)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 25 Martie 2015
Până atunci o mai aştept... jur frumos: sunt acasă, sunt aici, sunt acum... şi, apoi, nu am să mai fiu... dar am să fiu tocmai unde tot nimicul este scrum! I-am cerut foarte puţin, vreau să nu-i fiu povară... i-am cerut, uite-aşa, să-mi dea şi să-i dau sărutarea cea dintâi…
!era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat. ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat. ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac. ce limpede se aude fluierul (resemnării) de fag. regret că nu am avut fluier de soc sau de os. regret…
Sărută mâna dreaptă a Moldovei şi nu uita: e mâna Mamei tale...!... Adu-ţi aminte şi de mâna-i stângă, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim toţi...! (cine nu vrea, să plece-n altă ţară!)... Tu ştii că pot,…
A venit (azi-noapte) până-n poartă, şi era-ncuiată, şi-a bătut... n-am ieşit...eu nu deschid aiurea... dă-l în mă-sa de necunoscut! Şi a plâns...a plâns (încet) pe ţărnă... până-n zori de zi a lăcrimat... chiar l-am auzit cum sângerează rupt în colţii câinilor din sat! Şi-a bătut...şi mi-a stricat şi somnul cu…
De mult...(ce demult!)...a plecat înspre mine, dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...! încă mai am timp şi mai am ne/răbdare, încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum...(oricât de departe ar fi pornit spre inima mea aşteptând vindecare)... trebuia să fi ajuns, trebuia să fie…
Nimic nou despre viaţă şi moarte, chiar dacă nu ştiu nimic despre amândouă! De unde şi până unde începe să ningă exact când vreau să întreb de ce nu plouă? de unde şi până unde începe să plouă exact când vreau să întreb de ce nu ninge? de când şi…
Un gând cuprinde-aceste devastatoare Muzici ş-atâtea instrumente-n acelaşi gând încap...!... Numai un Gând cloceşte şi-azvârle ne/văzutul în ne/cuprinsul tare şi-n ne/cuprinsul slab... şi-ascunde şi arată şi-ascunde şi arată continuul cu Viaţă şi Moarte-n partituri... acorduri/dezacorduri (ca-ntr-un război titanic) dau note-n plus şi minus la clari şi la obscuri! Şi-ncepe Pater…
Nu-i nimeni vinovat că am băut din cupa cu otravă delicată...!... Totuşi, trăiesc şi-mi pare foarte rău că n-am băut-o (mai de mult) pe toată, şi lacom ca un zimbru să fi fost, să nu rămână nici un strop în cupă, să afle toţi, să ştie că sunt crud fără…
Am zis că vii cu fluturul de şapte...!... Sunt pregătit, mă duc să te aştept acolo şi atunci, unde, odată, din adâncimea unui înţelept, mi-a coborât (în Suflet şi în Cale) alt fel de capăt, alt fel de-nceput, alt fel de-a vrea înalt şi de-a pricepe lumina celui ochi Necunoscut,…
Dacă vrei să faci din mine/ altceva decât ce sunt, fă-mă, uite-aşa, cât bobul/ unui grâu, să mă ascund sub această arătură,/ sub această ţărnă sfântă, unde mâini necunoscute/ bat din palme şi descântă, leagănă şi cheamă ploaia/ şi se roagă să cresc mare, bun (şi eu) măcar o dată/…
Stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu... oricând şi oriunde, se duce şi se cruceşte pentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu! Iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă... şi se închină mai frumos decât sora ei, viaţa...…
Acolo, sub alun, mi-aduc aminte... o pasăre înaltă s-a dat jos şi mi-a bătut din aripi şapte vorbe: eu am trăit şi am cântat frumos!... Acolo... sub alunul unde noaptea venea să-mi facă lună-n paradis... ş-apoi stătea (cu mine) toată ziua... parcă eram la pomul interzis şi-n cea mai sacrosanctă…
În carusel, de-atunci, de la-nceputuri...!...(aşa se spune şi aşa se crede)..."Şi nu-i, şi e", cum strigă Eminescu,Eschil, Homer, Socrate, Arhimede...cum strig şi eu (vremelnicul) întruna,viteaz şi laş, naiv şi laolaltăcu toţi, cu toate... însă mă-nconjoarăSingurătatea asta şi cealaltă!Şi ce vârtej, ce dans, ce ameţeală mă ţin legat... (da-mi dau şi…
