Bună să-ţi fie dimineaţa cestei duminici fără sprijin pentru cei loviţi de lance în bătaia inimii, departe, lângă apropierea celui fulger, celui curcubeu, celui vişin... fără de care nu se poate nici moarte fără poveste şi fără de care nu se poate nici poveste fără de moarte! Bună să-ţi fie…
Stau la mormântul amăgirii/ şi-mi număr sufletul mărunt: doi-trei, cinci-şase, nouă-zece.../ o fi mai bine să m-ascund şi să las naibii toate cele/ trecute (zilnic) pe răboj? o fi mai bine să las naibii/ viaţa şi moartea pe daiboj? O fi mai bine să-mi tai pofta/ la vraja cestui dulce…
Pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte... (el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti)... ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mir văzându-l fericit în fiecare zi! Parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine... (murmura mărunţel nişte înjurături fiindcă mai avea…
Ce mai face vântul? tu ce faci, doamna mea uitată printre maci?... doamna mea din volburi nestemate coase rochii la singurătate?! din cicoare şi din pălămide face poartă-n cale-mi şi-o deschide ca să pot intra din depărtare şi să pot ieşi la drumul mare, unde-am s-o aştept încet şi bine...…
Ziua în care mi-am vândut cărţile (întru memoria poetului Ioanid Romanescu)
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Martie 2014
Moto: "Când voi lăsa în urmă numai umbra/ nu spre moarte mă voi îndrepta/ ci în braţele mamei mele// cum astfel fiecare ajunge/ în braţele celei ce l-a născut,/ cum însăşi mama stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale.../ îmi…
O noapte frumoasă, o noapte adâncă...!... prin sufletul nopţii, un ţânc şi o ţâncă merg palmă în palmă, la deal, spre livadă, în toiul tăcerii s-audă, să vadă cum Taina se suie în ochi şi în floare, încet, prin temeiuri de lemn, prin picioare, cum pică înaltul prin ramuri, aproape...…
Moto: "Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/...îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!" (Iolanda Cremene) Am auzit că vine primăvara spre aşteptarea mea, dinspre Bârlad... trebuie s-o întâmpin cât mai repede fiindcă vine cu trenul accelerat! Trebuie s-o aştept, este superbolă cum eşti…
Moto: "Sau doi egal cu patru... (altă sferă/ limită de... ori nu)... fără adresă,/ umbra luminii peste... frontieră/ abandonată-n propria-i viteză!" (Iolanda Cremene) Oricum, chiar descompunerea luminii dă-n mugur, dă în floare, dă în copt şi pică... dacă nimeni nu culege din pururi aroganta cifră 8! Corole reci sau calde…
Moto: "N-am mai văzut de mult atât albastru/...(de când Nimicul a făcut bigbang).../ s-au spânzurat istorii în dezastrul/ acestor ochi cu vârf de bumerang!" (Iolanda Cremene - Voroneţ) Hai să nu scoatem spaţiul din Rotund şi dura-dura din Rostogolire, să-ngenunchem la marginea lui Pi...! Vremelnicia noastră să admire Eternitatea cestei…
Domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane, să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane! A plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă... (azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă)! S-ar putea să ningă majestos,/ că…
Moto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene) Bună să-ţi fie duminica, doamnă, acolo, departe de mine...! aici e aproape, da-i foarte târziu, e care pe care, şi cine pe cine, şi…
Trec haite de lupi către sate.../ aleargă şi urlă frumos... sunt zilele cui (?) numărate.../ şi Luna-i cu spatele-n jos! Luminile pâlpâie-n case,/ departe, cu oameni cu tot... omătul... ce tare miroase/ a foame şi alb Savaot! Răsare o stână săracă.../ abia, un cioban îngheţat fumează la câini ca să…
Mă-ntorc să caut altă Cale.../ (dar tot curată, ca Atunci)... alte suflări şi alte chipuri.../ (dar sclave-aceloraşi porunci)... alte minuni, şi altă Cină,/ şi altă Cruce, şi alţi spini, alte şi alte... (dar sub semnul/ crud al aceleiaşi Lumini)! Ştiu (şi nu ştiu) ce-o fi să fie,/ însă nu pot…
Eram plecat la întâmplare,/ după trifoi cu patru foi, când mi-a luat-o...strig la ceruri/ să-mi dea Maria înapoi! Şi doar am vrut s-o iau cu mine,/ n-acest straniu/mirabil joc, dar am lăsat-o...(numai mie/ să-mi fie lesne şi noroc!) Mi-a dat o lacrimă trecută/ prin pur şi simplul ei blestem aprins/alunecat…
O Ileană (şi nu numai o dată, pentru toate femeile, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Martie 2014
A fost o dată o Ileană/ din lut, din salcie, din flori, din foc, din vis, din întâmplare.../ dac-ar fi fost de două ori, nici farmec, nici eternitate/ şi nici un haz n-ar fi avut, nici Făt-frumos n-ar fi râvnit-o,/ nici Zmeul cel urât şi crud! Sigur că da: fermecătoare-s/…
Sunt singur, peroanele-s goale.../ chiar nimeni nu are habar că...(astăzi)...începe să vină/...(la zece)...cu trenul mărfar?! Începe să vină...(la zece).../ şi-aud că e singurul tren şi ultimul tren...(de la vale).../ în timpul meu sec şi scalen!... Odată...(la zece, ştiu bine,/ eram tot aici, pregătit)... a vrut să mai vină o dată.../…
Din gând...(prin ochi)...trimit răspuns/ înfumurărilor stelare, care-mi trimit, prin văz şi-auz,/ aceeaşi simplă întrebare: cine sunt eu, aici şi-acum?/...Zic: eu sunt apă şi mâncare care vă duce la sfârşit,/ prin carotide planetare, şi se întoarce tot aici/ şi-acum, dar fără să se-ntoarcă, fiindcă în acelaşi punct/ se îngustează lumea largă!…
Când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac... lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag, şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals, şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals, şi poate-i spun şi eu…
Moto: "Durerea este un lagăr din care evadează numai sufletele sănătoase" (Vasile Sevastre Ghican) Singurătate...(geam de monastire)... prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut sau din închipuire... plătesc, încet, cu naşterea şi moartea! Atâtea chipuri...(linişte pe targă, în flori de câmp, în piatră, în altare)... cu ochii stinşi, dar fără…
!aici, în Marele Mister,/ toate cuvintele-s egale: apropieri şi depărtări,/ sus-jos, iad-rai, al-a, ai-ale, tot şi nimic, negru şi alb,/ iubire-ură, ziuă-noapte, mic-uriaş, înalt-adânc,/ atunci-acum, strigăte-şoapte...! !aici, în Marele Mister,/ i-acolo... cine nu mă crede zice că merge-n spaţiu-timp,/ dar stă cu faţa la perete... acest perete şi acel/ perete…
Două lacrimi verzi (pentru domnul Radu Macovei, omul care mi-a dăruit 15 ani de poezie, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Martie 2014
Merg spre oglindă şi îl văd/ venind afară... Cel din ea s-apropie şi-mi zice-n gând că seamănă cu Cineva, s-apropie din ce în ce/ mai mult, mai clar şi mai bătrân... Îi simt suflarea aburind/ oglinda-n care-am să rămân!... N-am ce să spun, mă uit şi tac.../ Întinde mâna, parc-ar…
Singurătate: casă fără garduri... n-ai geamuri, nu ai uşă, n-ai lucarnă... sunt găuri negre unde-a fost vedere, şi-n care numai gândul mai răstoarnă lumina lor plecat-odinioară, să spună că există şi s-ajungă în minus-plusul fără mărginire, pe-o rază scurtă sau pe-o rază lungă, sub semnul Năruirii prin Uitare... Singurătate: plâns…
Le întâlnesc în orişicare clipă... (aceleaşi sunt, oriunde m-aş afla)... două au fost de la-nceput, şi două cred că rămân până la moartea mea! La moartea mea...că ele nu au moarte, şi n-au nici milă, n-au nici un regret... le-am tot cărat în suflet şi-n spinare, şi le-am iubit şi…
Aş vrea să mă traduci cu Dalai Lama şi să-mi trimiţi (prin păsări) câte-un rând, să-mi dea salcâmii-n floare şi în lacrimi, că-mi cadă Universul pe Pământ! Aş vrea să laşi un vers pe Vârful Lumii, din Cartea mea umplută cu Amin, scris pe omături, desenat cu suflet de animal…
