(pentru doamna învăţătoare Rodica Răşcanu, La mulţi ani!) Vreau să vă spun ce nu aţi auzit niciodată: între cal şi călăreţ nu există semnul egal... calul te duce unde vrei, dar nu te întreabă părerile lui Napoleon despre incursiunile lui Hanibal! Cavaler al Veselei sau al Tristei Figuri, călăreţul ajunge…
!vino să bem o cafea împreună/ şi apoi să-ţi ghicesc în cafea: eşti o femeie cu inimă bună,/ mai bună ca inima mea! !vino să bem nişte sânge de vie/ şi apoi să cântăm printre vii: ave marie, doar ave marie.../ ce lună în ochii pustii! !vino şi spune-mi măcar…
Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin - duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot... semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin, pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod! Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe…
Din gol... din plin s-aude cum bate Veşnicia şi strigă prin adâncuri că-i singură şi vrea să vină lângă mine, la cuminecătură, sub sfeşnic, sub icoane, ori să mă duc la ea! Şi strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea, şi-i înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea: nu poate fără…
Faceţi linişte, doamnelor şi domnilor, vă rog frumos, faceţi linişte şi veniţi mai aproape,veniţi cât mai aproape unul de altul, veniţi şi staţi cât mai aproape unii de alţii, vă rog să staţi, măcar acum, robi lângă roabe... acest spectacol este primul şi ultimul, primul şi ultimul din tot adâncul…
De când aştept să moldo/vin acasă, în moldo/vremea noastră cu opinci, unde s-aude moldo/iarna lungă: eu ning, tu ningi (încet) eu ning, tu ningi... mereu visez că voi găsi acolo (numai acolo) sanie şi cal, să lunecăm (de tot) spre moldo/vară, spre cercul nostru strâmb, extemporal, spre tot ce poate…
Acorduri, alb, timp stat, extaz...operă vie în piruete şi-n volute, uimitor, silabisind zădărnicii şi poezie: mi/re/la/sol...sol/la/re/mi...în "la" minor!... Şi pregătiri...ce pregătiri!...o viaţă toată, corăbii simple, balerine...pot să cred c-a fost odată n-a fost, încă, nici o dată răscolitor, aşa, tăcând şi menuet! Şi ce mai stă sfârşitul albului şi-aşteaptă să-nceapă…
Tata stă şi se uită cu ochi albaştri la teiul liniştit şi bătut de vânt... şi încep să mă mir: ce tei uriaş, ce tată bătrân pentru care mai sânt! Vine o pasăre cu pene de scris şi se opreşte pe o ramură să cânte pentru cei plecaţi, pentru cei…
Moto: "despre maria nu mai ştiu nimic... am auzit că se întoarce-acasă fiindcă-o doare dorul şi i-i frig şi-i tot la fel de lungă şi frumoasă" (anonim folk) Începe să plouă, Marie... mai stai o secundă, mai stai să treacă şi vara aceasta... şi naşte-l din nou pe Mihai! Începe…
Şi-aud, şi văd: în hohote şi-n lacrimi vine trecutul timpului prezent... vrea să-mi oprească aripile morii, să-mi bată vântul drept şi repetent, şi vrea să-mi hotărască veşnicia, şi visul să mi-l ia de la oblânc, să-mi şteargă amăgirile din zare, din care-am tot mâncat şi mai mănânc, din care-a ciugulit…
Moto: "şi caut, caut cheile furtunii, să pot ajunge dincolo de ieri, să mor aproape de sonata lunii, străpuns de lancea ochilor homeri" (anonim folk) Miroşi a furtună, miroşi a zăpadă, a secetă lungă, a plâns, a mister... în rochie neagră, cu trenă uscată, s-aude…
Moto: "şi vine, deodată, chiar timpul să alerg şi să-l ajung mai repede pe tata, să mă înveţe iarăşi descântecul de melc şi cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea" (anonim folk) La noapte, am să vin să-mi dai ovăz şi lună pentru cai... luna s-a copt, ovăzu-i copt... eu scriu…
acasă (la profesorul meu de linişte) mă ia ograda în braţe şi mă duce în grădina lui dumnezeu. delicat şi persuasiv, profesorul şterge virgula dintre mine şi el. el este un subiect. eu sunt un predicat. acasă (la profesorul meu de linişte) mă ia grădina în spinare şi mă azvârle…
Moto: "şi mai demult, tot mai demult,/ mă pregătesc de început... erai pe unde nici n-ai fost.../ ştiu toată moartea pe de rost!" (anonim folk) Văd ochii mei de altădată în fiecare dumneavoastră... până acum, oricare fată este muşcată din fereastră! Până acum, oricare fată m-a dat la mâine ca…
Pe această magnolie am văzut-o şi în anul trecut, însă nu era aşa frumoasă, chiar dacă rogvaivul hohotea peste tot şi oamenii se bucurau din casă în casă! Şi uite chiar aşa îmi vine să-i spun: fă, frumoaso, ce urâtă erai, ce urâtă erai!... magnolia îşi deschide ultima-i floare spre…
Somn de oglinzi uitate pe clavir chiar la ultimul concert pentru doi şi o singurătate, şi numai poezie, şi numai poezie, şi numai fără de care nu se mai poate! Somn pentru era odată ca niciodată o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt... vioara semăna cu o lebădă nevertebrată,…
!te rog să-mi laşi acasă icoana mea de seară, te rog să-mi laşi acolo icoana mea de zi... fiindcă eu, de mâine, mă duc odinioară, să uit întotdeauna a fi şi a nu fi! !miroase a iubire nemernică şi-a ură... de la acasa noastră eu nu mai plec nicicând, fiindcă…
Moto: "Cine vine să întrebe/ de Orpheus ce mai face...? Hades numără vertebre/ rupte în război şi pace! (anonim folk) !să facem o clipă tăcere n-această poveste bizară, să vezi ce curat se aude cum viaţa mocneşte afară! !nimic să nu poată-nţelege de unde începe o roată şi unde sfârşeşte…
Mi-ai spus (demult, să am şi eu habar, chiar dacă nu-i nimic de înţeles) să caut des ce se găseşte rar, să caut rar ce se găseşte des... fiindcă, altfel, în zadar am strâns atâta ne/răbdare în scrisori, şi dor în aşteptare, şi, în plâns, cald, să nu-ngheţe răsuflarea-n în…
Din colecţia "Cele mai grele poezii" Dumnezeu s-o ierte! (dumnezeu s-o ierte!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 Iunie 2013
Dragostea noastră-i dare să ne ducă unde n-am fost, dar unde chiar ni-i dat s-ajungem, vrem/nu vrem...numai acolo, numai aşa ne trecem pe curat şi ne suim din cale-n calendare, bătuţi în cuie, condamnaţi la zid, scrişi cu cerneală roşie sau neagră, sfinţi straşnici trişti, didactici în sfârşit! Numai aşa…
E frumos prin transilvanii...(depărtarea mă ucide... un departe mai departe decât oricare departe minunat şi-nchis)...moldovo, haide, vino şi deschide, mă ucide moldo/dorul, parcă-i botezat de moarte!... E frumos prin transilvanii...însă, iată, peste toată prea/sfinţirea lor s-aude cum trosneşte, cum de/scrie sânge pe cuvânt, pe apă şi-n văzduh...alt fel de roată…
Merg printre ziduri şi fiare şi lacăte... merg şi aud: pune mâna şi roagă-te! merg printre stele rănite şi vinete... merg şi aud: pune mâna şi ţine-te! merg printre fulgere şi printre tunete... merg şi aud: pune mâna şi spune-te! Mergi şi roagă-te la cel despre care se zice că…
Prin gardul straşnic volburi des cresc şi se ridică să mai audă păsări, să mai atingă cer... sunt păsări mai puţine, mai rare şi mai goale, ceru-i mai sus, mai veşted, mai mic în 2/pi/r! Sunt albe, mov şi-albastre... buimace şi naive, s-agaţă printre fiare, printre târtani şi praf, tuşesc,…
E dulce cucuta?... nu ştiu!.../ otrăvuri sunt verzi şi uscate şi negre şi albe!... târziu,/ mă duc să-l întreb pe Socrate!... dar cred că mai bine-ar fi fost/ să gust şi să aflu cum este, să văd dacă are vreun rost/ misterul acestor aceste...!... acestor acestea le-a dat/ cam tot…
