de-o viaţă stau singur şi sufăr/ şi-aştept să-mi prezinţi o dovadă
că ai zăhărel pentru mine,/ că eşti dulcineea mea toată
şi-aştept... şi mă râde poporul/ că-s prost şi îndur umilinţe -
să nu mă ia benga de foame,/ mănânc borş, bostan şi seminţe!!!
şi plâng la pisici şi la şoareci/ că-s tare sensibil şi-mi pasă
când văd că nu ai argumente/ să-mi s/pui adevărul pe masă!!!
nu pot nici să dorm de atâta/ efort sufletesc şi-ncordare
mintală, îmi umblă prin devlă/ ideea de spânzurătoare!!!
dar cum să-mi pun laţul, dulceaţo/ de nuci, de cireşe amare,
când sunt deja mort după tine???/ când nici o nădejde nu moare???
când circulă zvonuri şi bârfe/ pe drum, prin văzduh, prin ziare,
c-o mie şi una de zile/ şi nopţi doar mai am de-aşteptare???
sunt falnic într-astă privinţă/ şi-s jalnic în alte privinţe -
te-aştept - pur şi simplu - la poartă,/ cu borş, cu bostan şi seminţe!!!

 
					![BORŞ, BOSTAN şi SEMINŢE [dârzenie - (în stil bacovian)]](/media/k2/items/cache/8a56b47c9a499e8cd2e9dde8de0ccbe8_XL.jpg) 
		
		   
	
