Mai mult de-atâta nu se poate/ - chiar şi atâta e destul -
şi chiar şi-aşa, se poate spune:/ am fost hulpav, viclean, fudul,
am tot pândit - la drumul mare - / caleşti cu zâne fără rost,
să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost,
şi să le fac şi jucărele/ - o mie şi-una - e-hei! hei! -
ce strâmbă-i lumea fără zâne şi feţi-frumoşi şi cai şi zmei!
Chiar şi aşa, se poate spune:/ am fost şi straşnic, şi naiv,
şi dat exemplu de tândală,/ şi pus în frunte, şi împins
pe toate scările tandreţii,/ şi consemnat în catastif
drept pretendent la-mpărăţie,/ drept cavaler mereu învins
de regi analfabeţi, drept suflet/ de cetitor în stele mari -
drept cel mai drept dintre toţi strâmbii/ (para)onirici şi hoinari!
Chiar şi aşa, se poate spune:/ încă-ţi mai scriu să-ţi mulţumesc
pentru destulele acestea,/ pe care le tot românesc
şi-ncă le port în trup şi-n suflet/ şi le slujesc - n-ar fi păcat
să-ngenunchez la Vecinicie/ şi să Pierd Tot ce Mi s-a Dat???!!!
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Para/Oniric Tangou (pe genunchi) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
”I-e ruşine omenirii să vă zică vouă...!” Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” Celălalt AICEA (către Alexandru Bujeniță în Ziuă Aniversară) ”Dacă există un Dumnezeu, nu poate fi decât Femeie” Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” CIMITIRUL APEI (poem de/spre sete) ALTARUL de pe strada UITĂRII
Mai multe din această categorie:
