dacă nu mai vine toamna,/ am s-o strig şi am s-o caut
în adâncul unei lacrimi/ din mâhnirea unui flaut !!!
a venit întotdeauna/ şi a stat cât stă o toamnă,
m-a-nvăţat cum cade frunza/ şi plecarea ce înseamnă !!!
m-anvăţat cum bate vântul/ printre păsări călătoare,
cum începe-ndepărtarea/ şi tăcerea ta cum doare !!!
m-a-nvăţat despre vecia/ aşteptării într-o gară,
unde nu mai vine trenul/ nici măcar ultima oară !!!
dacă nu mai vine toamna,/ am să-mi iau crucea-n spinare,
am să las poarta deschisă/ şi-am să plec în căutare !!!
pân-la iarnă am s-o caut,/ chiar şi pân-la primăvară –
toamna seamănă cu tine/ şi nu are cum să moară !!!
