Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" SINGUR (II) (de/spre Maria)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Maria s-a mutat într-o Dimineaţă,

fără să lase în urmă nici măcar un adio.

M-am trezit Singur, în odaia plină cu Poezii.

N-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario?

Am alergat încolo şi încoace, înainte şi înapoi.

Şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung

şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi,

însă nu mi-a răspuns şi nu am aflat-o Nicăieri

între Soare-răsare şi Soare-apune,

între Cer şi Pământ, între Blestem şi Rugăciune,

nici măcar unde se termină Realitatea şi începe Visătoria.

Şi mă tot întreb:

oare voi găsi vreodată Dimineaţa în care s-a mutat Maria?

Citit 5405 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.